4 intrări

56 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.

CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.

CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.

cules2, ~ea a [At: PRAV. 56 / Pl: ~eși, ~e / E: culege] 1 (D. cereale, fructe, flori etc.) Recoltat2. 2 Adunat din diferite locuri Si: colecționat. 3 Ridicat de pe jos dintr-un amestec de obiecte. 4 (Tip; d. textul unui manuscris) Compus literă cu literă.

cules1 sn [At: BIBLIA (1688), 902 / Pl: ~uri / E: culege] 1 (D. recolte și culturi) Recoltare. 2 Timpul când se culege recolta. 3 (Ccr; rar) Recoltă. 4 (Tip) Culegere. 5 (Tip; îs) Mașină de ~ Mașină cu care se execută operațiile de culegere și de turnat litere sau rânduri.

CULÉS s. n. Acțiunea de a culege; strîngerea cerealelor, a fructelor etc.; recoltă. Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268. ♦ Timpul cînd se face strîngerea cerealelor, fructelor etc. Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, I. 117. Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.

CULÉS n. 1) Strângerea recoltei. 2) Timpul când se strânge recolta. /v. a culege

cules n. culegerea poamelor, strângerea strugurilor.

culés n., pl. urĭ. Acțiunea de a culege, obișnuit: culesu viilor.

COLEÁȘĂ, coleșe, s. f. (Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. – Din sb. kuliješ, bg. kulijaša.

CULÉGE, culég, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ Fig. A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. ◊ Expr. Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. ◊ Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

CULÉGE, culég, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ Fig. A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. ◊ Expr. Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. ◊ Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

coleașă sf [At: DOSOFTEI, la TDRG (ms) / V: (reg) ~șe, ~eșă, culesă, ~așcă, cul~, culeș sn, culiș sn / E: cf mg köles] 1 (Reg) Mămăligă moale. 2 (Îf culeș) Codru de mămăligă. 3 (Îe) A afla spini în ~ A căuta ceartă cuiva. 4 Mâncare ciobănească din faină de grâu prăjită în grăsime și moale ca terciul, care se mănâncă cu lapte. 5 Ciulama cu lapte, fără carne. 6 (Reg; îf culiș) Mâncare preparată din bucăți de pâine cu sare, peste care se toarnă apă. 7 Pastă de făină pentru lipit Cf. pap.[1] 8 (Fig) Amestecătură.

  1. În original, probabil incorect: pop. cata

culege [At: PRAV. 308 / Pzi: culeg / E: ml colligo, -ectum, -igere] 1 vt A strânge cereale, fructe, flori etc. Si: a aduna, a recolta. 2 vt A colecționa. 3 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) de pe drumuri A ajuta pe cineva aflat în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. 4 vt (Pop) A ridica peștele prins în crâșnic. 5 vt(a) (Pfm; îe) Alege până ~ Exprimă faptul că, dacă ești prea pretențios, s-ar putea să rămâi cu partea cea mai proastă. 6 vr (Pfm; nob; d. oameni; îe) A se ~ pe acasă A se întoarce acasă. 7 vt A ridica de pe jos diferite obiecte, alegându-le dintre alte lucruri. 8 vt (Pfm; îe) A-și ~ măselele de pe jos A fi bătut bine. 9 vt (Trs; înv) A deduce. 10 (Tip) A așeza literele în culegar Si: a zețui.

COLEÁȘĂ, coleșe, s. f. (Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. – Din scr. kuliješ, bg. kulijaša.

COLEÁȘĂ, coleșe, s. f. 1. (Ban., Transilv.) Mămăligă. Bucată de pine ori de coleașă n-avea de unde să le deie. RETEGANUL, P. III 56. 2. Fiertură de mălai (sau de făină); terci. Cei ce aveau orz făceau din el mămăligă, dar mămăliga aceea nu se-nvîrtoșea, rămînea moale ca o coleașă neagră. SANDU-ALDEA, D. N. 247. – Variantă: coléșă (ȘEZ. II 24) s. f.

CULÉGE, culég, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduna, a strînge (cereale, fructe, flori etc., tăindu-le sau rupîndu-le). V. recolta. Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. Culese în poale o mulțime de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. ALECSANDRI, T. I 249. Să crească pelin și iarbă, Puiculeana să culeagă. HODOȘ, P. P. 50. ◊ Fig. Cine seamănă vînt culege furtună.Absol. Rînduirăm pravilă și lege Că numai cine seamănă culege. DESLIU, G. 31. ◊ (Poetic) Grădina ta atît de mult mi-e dragă, Sînt flori acolo, visurile mele, Și sufletului dat e să culeagă. GOGA, C. P. 127. ♦ Fig. A dobîndi. Atacînd chestia cu multă ardoare, culege aplauze. CARAGIALE, S. U. 53. Din cărți culegi multă înțelepciune. CREANGĂ, A. 22. 2. A strînge, a ridica ceva de pe jos. În urmă servitoarea fără glas, cu pași de pîslă, închidea și mergea să culeagă hainele împrăștiate. C. PETRESCU, A. 355. Culege bolovani ca să te ucidă. SBIERA, P. 241. Își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148. Mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177. 3. A aduna laolaltă, din diferite locuri; a colecționa. Anticarul... Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ◊ Absol. (În expr.) Alege pînă culege = alege mult, pînă ce i-o iau alții înainte, rămînîndu-i partea cea mai proastă. Eu gîndesc că tot om alege, om alege, pîn-om culege. CREANGĂ, P. 166. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar, formînd rîndurile textului care urmează să fie imprimat; a zețui. Cronica mea este deja culeasă, la tipografie. CARAGIALE, S. U. 77. – Forme gramaticale: perf. s. culesei, part. cules.

A CULÉGE culég tranz. 1) (legume, fructe, flori etc.) A strânge, rupând de pe tulpină sau de pe ramuri. ◊ ~ de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) fig. A obține în urma unui efort; a dobândi; a căpăta. ~ multe laude. 3) A aduce, din mai multe părți, punând laolaltă; a aduna; a strânge. ~ pietricele de pe malul mării. 4) tipogr. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar; a zețui. /<lat. colligere

coleașă f. 1. fiertură de griș sau de cartofi; 2. Mold. (culeașă) mămăligă. [Serb. KULĬEȘ].

culege v. 1. a strânge fructe, flori, legume; 2. a strânge bucatele câmpului; 3. a aduna, a strânge în genere: alege până culege. [Lat. COLLIGERE].

coleáșă f., pl. eșe și eșĭ (bg. kulĕáša, sîrb. kuliješ, gen. -ješa, rut. kuliš, tercĭ, kuléša, mămăligă, probabil d. ung. köleskása, d. köles, meĭ, și kása, coleașă). Olt. Fertură de grisă ș. a. Munt. (Ĭal.). Cĭulama fără carne. A se face coleașă, a se coleși, a se cofleși. – În Ban. Trans. Maram. coléșă, în Mold. nord culéșă, mămăligă.

culég, -lés, a -lége v. tr. (lat. cólligo, -ígere, d. légere, a culege, a citi; it. cógliere, pv. colhir, fr. cueillir, sp. coger, pg. colher. V. aleg 3, colecțiune). Ĭaŭ de icĭ, de colo și pun la un loc, adun, strîng: a culege fructe, florĭ, scoĭcĭ. A culege via, a-ĭ lua struguriĭ. A ales pîn’a cules, a tot făcut mofturĭ alegînd pîn’a cules ceva prost. Zețuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

culés adj. m., pl. culéși; f. sg. culeásă, pl. culése

coleașă (reg.) s. f., art. coleașa, g.-d. art. coleșei; pl. coleșe

culege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culeg, 3 sg. culege, perf. s. 1 sg. culesei, 1 pl. culeserăm, m.m.c.p. 1 pl. culeseserăm; conj. prez. 1 sg. să culeg, 3 să culea; ger. culegând; part. cules

coleașă (reg.) s. f., art. coleașa, g.-d. art. coleșei; pl. coleșe

culege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culeg, 1 pl. culegem, perf. s. 1 sg. culesei, 1 pl. culeserăm; part. cules

coleáșă s. f., art. coleáșa, g.-d. art. coléșei; pl. coléșe

culége vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culég, 1 pl. culégem, perf. s. 1 sg. culeséi, 1 pl. culéserăm; part. culés

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CULÉS s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zețuit. (~ul unui text.)

CULES s. 1. adunare, adunat, culegere, recoltare, recoltat, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe cîmp.) 2. culegere, ridicare, ridicat, strîngere, strîns. (~ unei hîrtii de jos.) 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zetuit. (~ unui text.)

COLEÁȘĂ s. v. mămăligă, terci.

CULÉGE vb. 1. v. recolta. 2. a rupe. (A ~ câteva flori.) 3. v. ridica. 4. v. aduna. 5. (TIPOGR.) a compune, a zețui. (~ materialul de tipărit.)

CULEGE vb. 1. a aduna, a recolta, a strînge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe cîmp.) 2. a rupe. (A ~ cîteva flori.) 3. a ridica, a strînge. (A ~ o hîrtie de jos.) 4. a aduna, a colecționa, a strînge. (~ folclor de pe teren.) 5. (TIPOGR.) a compune, a zețui. (~ materialul de tipărit.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coleáșă s. f.1. Terci. – 2. Mămăligă. – Mr. culeaș. Origine necunoscută. Apare în mai multe limbi sl. (bg. kuljaša, sb. kùliješ, rut. kułesa, pol. kułesz(a), rus. kuleš, ceh. kulaše, gulaše); (Cihac, II, 68; Iordan, Dift., 77), dar nu pare a fi cuvînt autentic sl., cf. Berneker 642. Este greu de susținut din mag. köles „mei” (Weigand, Jb., XVI, 222; Gáldi, Dict., 88), dacă se are în vedere răspîndirea cuvîntului; totuși, trebuie să aibă legătură cu mag. gulyasrom. gulaș „terci cu sos și carne”. – Der. coleșer, s. n. (mestecău de mămăligă); coleși, vb. (a dilua, a dizolva, a topi).

culége (culég, culés), vb.1. A strînge (se spune mai ales despre acțiunea de a strînge rupînd, de ex. fructe sau flori). – 2. A aduna, a recolta. – 3. A strînge în snopi. – 4. A colecționa, a aduna. – 5. A strînge tot, a nu lăsa nimic. – 6. (În Trans.) A deduce, a ajunge la o concluzie. – 7. A zețui. – Mr. culeg, megl. culegu. Lat. collĭgĕre (Diez, I, 132; Pușcariu 436; Candrea-Dens., 430; REW 2048; DAR); cf. it. cogliere, prov. colhir, fr. cueillir, cat. cullir, sp. coger, port. colher. Cf. și alege.Der. cules, s. n. (strînsul recoltei); culegător, s. m. (bărbat care adună recolta; zețar); culegătoreasă, s. f. (femeie care adună recolta); culegar (var. culegău), s. n. (instrument de metal în care zețarul aranjează literele). Din același cuvînt lat. provin, prin der. neologică din fr., colectă, s. f. și ceilalți der., cf. aici.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coléșă, coleșe, (coleașă), s.f. – (reg.; gastr.) Mămăligă. Termen utilizat în satele de pe văile Iza și Vișeu; pe Mara (până la Săpânța și Rona) se utilizează sin. tocană (ALRRM, 1971: 519). ♦ (onom.) Coleșa, nume de familie în Maramureș; Coleșucă, poreclă în Dragomirești. – Cf. ucr. kulesa, rus. kuleš (DER); bg. kuleaša, srb. kuliješ, ucr. kuliš „terci”, kuleša „mămăligă” (Scriban); cf. magh. köles „mei” (MDA).

coléșă, -e, (coleașă), s.f. – (gastr.) Mămăligă. Termen utilizat în satele de pe văile Iza și Vișeu; pe Mara (până la Săpânța și Rona) se utilizează tocană (ALR 1971: 519). – Cf. ucr. kulesa, rus. kuleš (DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (strădaniile) tale le vor culege nepoții – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie să trudești gândindu-te la cei ce vor veni după tine.

Carpent tua poma nepotes (lat. „Nepoții îți vor culege roadele”) – versul 50 din Egloge (IX) de Vergiliu. Omul nu trebuie să se gîndească numai la dînsul, ci și la urmași: nu numai la clipa de față, ci și la ziua de mîine. Fabulistul francez La Fontaine s-a inspirat din acest vers, pentru fabula sa Le vieillard et les trois jeunes hommes (Bătrînul și cei trei flăcăi) unde exprimă o idee similară: Mes arrière-neveux me devront cet ombrage (Strănepoții mei se vor folosi de acest umbrar). LIT

Intrare: cules (adj.)
cules1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A48)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cules
  • culesul
  • culesu‑
  • culea
  • culeasa
plural
  • culeși
  • culeșii
  • culese
  • culesele
genitiv-dativ singular
  • cules
  • culesului
  • culese
  • culesei
plural
  • culeși
  • culeșilor
  • culese
  • culeselor
vocativ singular
plural
Intrare: cules (s.n.)
cules2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cules
  • culesul
  • culesu‑
plural
  • culesuri
  • culesurile
genitiv-dativ singular
  • cules
  • culesului
plural
  • culesuri
  • culesurilor
vocativ singular
plural
Intrare: coleașă
coleașă substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coleașă
  • coleașa
plural
  • coleșe
  • coleșele
genitiv-dativ singular
  • coleșe
  • coleșei
plural
  • coleșe
  • coleșelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coleșă
  • coleșa
plural
  • coleșe
  • coleșele
genitiv-dativ singular
  • coleșe
  • coleșei
plural
  • coleșe
  • coleșelor
vocativ singular
plural
culiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
culeș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
culesă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
culeșă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
culeașă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coleașcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coleașe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: culege
verb (VT652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • culege
  • culegere
  • cules
  • culesu‑
  • culegând
  • culegându‑
singular plural
  • culege
  • culegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • culeg
(să)
  • culeg
  • culegeam
  • culesei
  • culesesem
a II-a (tu)
  • culegi
(să)
  • culegi
  • culegeai
  • culeseși
  • culeseseși
a III-a (el, ea)
  • culege
(să)
  • culea
  • culegea
  • culese
  • culesese
plural I (noi)
  • culegem
(să)
  • culegem
  • culegeam
  • culeserăm
  • culeseserăm
  • culesesem
a II-a (voi)
  • culegeți
(să)
  • culegeți
  • culegeați
  • culeserăți
  • culeseserăți
  • culeseseți
a III-a (ei, ele)
  • culeg
(să)
  • culea
  • culegeau
  • culeseră
  • culeseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cules, culeaadjectiv

  • 1. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește. DEX '09 DEX '98
    sinonime: recoltat
etimologie:
  • vezi culege DEX '09 DEX '98

cules, culesurisubstantiv neutru

  • 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268. DLRLC
    • 1.1. Timpul când se strânge recolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, I. 117. DLRLC
      • format_quote Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. DLRLC
  • 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi culege DEX '09 DEX '98 NODEX

coleașă, coleșesubstantiv feminin

  • 1. regional Mămăligă (moale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mămăligă
    • format_quote Bucată de pîne ori de coleașă n-avea de unde să le deie. RETEGANUL, P. III 56. DLRLC
    • 1.1. Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: terci
      • format_quote Cei ce aveau orz făceau din el mămăligă, dar mămăliga aceea nu se-nvîrtoșea, rămînea moale ca o coleașă neagră. SANDU-ALDEA, D. N. 247. DLRLC
etimologie:

culege, culegverb

  • 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. DLRLC
    • format_quote Culese în poale o mulțime de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. DLRLC
    • format_quote Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. ALECSANDRI, T. I 249. DLRLC
    • format_quote Să crească pelin și iarbă, Puiculeana să culeagă. HODOȘ, P. P. 50. DLRLC
    • format_quote figurat Cine seamănă vânt culege furtună. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Rînduirăm pravilă și lege Că numai cine seamănă culege. DESLIU, G. 31. DLRLC
    • format_quote poetic Grădina ta atît de mult mi-e dragă, Sînt flori acolo, visurile mele, Și sufletului dat e să culeagă. GOGA, C. P. 127. DLRLC
    • 1.1. figurat Căpăta, dobândi, obține. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Atacînd chestia cu multă ardoare, culege aplauze. CARAGIALE, S. U. 53. DLRLC
      • format_quote Din cărți culegi multă înțelepciune. CREANGĂ, A. 22. DLRLC
    • chat_bubble A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. DEX '09 DEX '98
  • 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ridica
    • format_quote În urmă servitoarea fără glas, cu pași de pîslă, închidea și mergea să culeagă hainele împrăștiate. C. PETRESCU, A. 355. DLRLC
    • format_quote Culege bolovani ca să te ucidă. SBIERA, P. 241. DLRLC
    • format_quote Își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148. DLRLC
    • format_quote Mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177. DLRLC
  • 3. A aduna laolaltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colecționa
    • format_quote Anticarul... Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. DLRLC
    • chat_bubble Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu gîndesc că tot om alege, om alege, pîn-om culege. CREANGĂ, P. 166. DLRLC
  • 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zețui
    • format_quote Cronica mea este deja culeasă, la tipografie. CARAGIALE, S. U. 77. DLRLC
    • 4.1. Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.