8 definiții pentru recoltare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recoltare sf [At: AGRONOMIA (1859), 275/27 / Pl: ~tări / E: recolta] 1 Strângere a recoltei (1) Si: recoltat1 (1). 2 (Med) Luare de sânge, spută, urină etc. pentru analize.

RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei. – V. recolta.

RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei. – V. recolta.

RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta; culegere, cules, strîns al recoltei.

RECOLTÁRE s.f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei; recoltat; (spec.) luare de sânge pentru analize etc. [< recolta].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recoltáre s. f., g.-d. art. recoltắrii; pl. recoltắri

recoltáre s. f., g.-d. art. recoltării; pl. recoltări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECOLTÁRE s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltat, recoltă, strângere, strâns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe câmp.)

RECOLTARE s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltat, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ bucatelor de pe cîmp.)

Intrare: recoltare
recoltare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recoltare
  • recoltarea
plural
  • recoltări
  • recoltările
genitiv-dativ singular
  • recoltări
  • recoltării
plural
  • recoltări
  • recoltărilor
vocativ singular
plural