11 definiții pentru cules (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.

cules1 sn [At: BIBLIA (1688), 902 / Pl: ~uri / E: culege] 1 (D. recolte și culturi) Recoltare. 2 Timpul când se culege recolta. 3 (Ccr; rar) Recoltă. 4 (Tip) Culegere. 5 (Tip; îs) Mașină de ~ Mașină cu care se execută operațiile de culegere și de turnat litere sau rânduri.

CULÉS s. n. Acțiunea de a culege; strîngerea cerealelor, a fructelor etc.; recoltă. Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268. ♦ Timpul cînd se face strîngerea cerealelor, fructelor etc. Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, I. 117. Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.

CULÉS n. 1) Strângerea recoltei. 2) Timpul când se strânge recolta. /v. a culege

cules n. culegerea poamelor, strângerea strugurilor.

culés n., pl. urĭ. Acțiunea de a culege, obișnuit: culesu viilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CULÉS s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zețuit. (~ul unui text.)

CULES s. 1. adunare, adunat, culegere, recoltare, recoltat, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe cîmp.) 2. culegere, ridicare, ridicat, strîngere, strîns. (~ unei hîrtii de jos.) 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zetuit. (~ unui text.)

Intrare: cules (s.n.)
cules2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cules
  • culesul
  • culesu‑
plural
  • culesuri
  • culesurile
genitiv-dativ singular
  • cules
  • culesului
plural
  • culesuri
  • culesurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cules, culesurisubstantiv neutru

  • 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268. DLRLC
    • 1.1. Timpul când se strânge recolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, I. 117. DLRLC
      • format_quote Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. DLRLC
  • 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi culege DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.