2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care comite fapte crude; violent, inuman. ♦ Încruntat. 2. Care inspiră groază; înfiorător. ♦ (Și adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sânge; însângerat. – Lat. cruentus.

crunt, ~ă [At: CORESI, PS., ap. GCR I, 11 / V: crund, ~ă / Pl: ~nți, ~e / E: ml cruentus] 1 a (Înv) Însângerat. 2 a (Îs) Rană ~ă Rană grea. 3 a (Înv; îs) Ou ~ Primul ou ouat, cu ușoare urme de sânge. 4 a (D. război, lovitură etc.) Sângeros. 5 a Violent. 6 a Barbar. 7 a Înfiorător. 8 a Încruntat. 9 a (Îs) Muncă sau osteneală ~ă Muncă extrem de grea. 10 av Crâncen. 11 av Nemilos. 12 av Încruntat. 13 av Foarte mult. 14 a Însângerat.

CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ◊ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ◊ (Și adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sânge, însângerat. – Lat. cruentus.

CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni sau manifestările lor) însetat de sînge, de fapte crude, de omoruri; violent, crud, neomenos. Iar Negruzzi... Zugrăvește din nou iarăși pînzele posomorite Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. EMINESCU, O, I 32. Păcat de așa frumusețe și mindrețe de femeie, să fie așa de cruntă. CARAGIALE, O. I 309. ◊ (Despre animale, mai ales despre fiare) Zimbru!... Fiara cruntă și turbată- ALECSANDRI, P. II 93. ♦ Încruntat. Zile întregi stas nemișcat și crunt, cu botul pe laba frîntă. GALACTION. O. I 311. 2. Care inspiră groază; amenințător, grozav, înfiorător- l-au trimes peste munți crunți, unde se bat munții cap în cap. SBIERA, P. 64. De crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? EMINESCU, O. 1 147. Sentinelă, priveghează, Norul crunt înaintează. ALECSANDRI, P. II 14. ◊ (Adverbial) Crunt viscolul își fluiera balada. TULBURE, V. R. 12. Ofta duios, Dar lung și crunt de nemilos In ochii fiului privea. COȘBUC, P. I 270. În zid de marmur negru se uită crunt și drept. EMINESCU, O. I 94. Baba... privi crunt pe toți mesenii. ȘEZ. II 190. ♦ Fig. Foarte mult, foarte tare, strașnic, grozav. (Adverbial) Îi luă în primire majurul Codău, care se îmbătase crunt. CAMILAR, N. I 65. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Care face să curgă, mult sînge; sîngeros, crîncen, teribil. Prin crunt bubuit de granată luptau Sub roșul stindard muncitorii. TOMA, C. V. 179. Cruntele războaie a lui Napoleon. NEGRUZZI, S. I 295. Dracul-voievod ținu mai mulți ani, cu mirarea tutulor popoarelor, războaie crunte cu turcii. BĂLCESCU, O. I 193. 4. (Învechit și regional) Plin de sînge, muiat, scăldat în sînge; insîngerat. Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni Și-aruncă fierul crunt din mîni. COȘBUC, P. I 114. ◊ (Pleonastic) Scinteie desperarea în ochii-i crunți de sînge. EMINESCU, O. I 88 Rană cruntă = rană adîncă, grea. Am crunte răni-simt sîngele curgînd. TOMA, C. V. 185.

CRUNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care provoacă suferințe grave; extrem de crud; atroce; feroce. 2) (despre lupte, bătălii) Care se caracterizează prin înverșunare, prin cruzime; crâncen. 3) Care este plin de sânge; însângerat. /<lat. cruentus

crunt a. sângeros, grozav: fapte crunte, luptă cruntă. [Lat. CRUENTUS].

crunt, -ă adj. (lat. cruentus, d. cruor, sînge, de unde vine și crudus, crud; it. sp. cruento. Cp. cu prunc). Sîngeros, teribil, grozav: luptă cruntă. Încruntat, fioros: căutătură cruntă. Plin (mînjit) de sînge (vechĭ): cuțit crunt. Trans. Mold. Oŭ crunt, primu oŭ al uneĭ găinĭ (care e de multe orĭ plin de sînge). Adv. În mod crunt: a bate crunt.

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

crunta [At: CORESI, EV. 175 / Pzi: ~tez / E: ml cruentare] (Îrg) 1 vr A se încrunta. 2-3 vtr A (se) însângera.

cruntà v. a însângera: cruntând paloșul nostru într’însul BALC.

cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s’o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crunt adj. m., pl. crunți; f. crúntă, pl. crúnte

crunt adj. m., pl. crunți; f. sg. crúntă, pl. crúnte

cruntá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crúntă/crunteáză

cruntá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crúntă / crunteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUNT adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat. 3. adj. v. atroce.

CRUNT adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crîncen, crud, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.) 3. adj. atroce, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere ~.)

CRUNTÁ vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.

crunta vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crunt (crúntă), adj.1. Plin de sînge, însîngerat. – 2. Sîngeros, crud, feroce. – 3. Cumplit, îngrozitor. Lat. cruentus (Pușcariu 418; Candrea-Dens., 414; DAR); cf. it., sp., port. cruento.Der. crunta vb. (a însîngera, a umple de sînge; a tăia, a răni); încrunta, vb. (a însîngera; a tăia, a răni; a încreți; refl., a-și încreți fruntea, a se uita urît), la care ultimele sensuri par să aparțină unui cuvînt diferit, asimilat celui anterior prin etimologie populară (după Pușcariu 824; Candrea-Dens., 415; și DAR direct din lat. cruentare); încruntătură, s. f. (pată de sînge; privire amenințătoare); încruntător, adj. (crud, sălbatic), înv.; descrunta, vb. (a liniști, a potoli). În toate cuvintele, sensul etimologic este înv.

Intrare: crunt
crunt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crunt
  • cruntul
  • cruntu‑
  • cruntă
  • crunta
plural
  • crunți
  • crunții
  • crunte
  • cruntele
genitiv-dativ singular
  • crunt
  • cruntului
  • crunte
  • cruntei
plural
  • crunți
  • crunților
  • crunte
  • cruntelor
vocativ singular
plural
Intrare: crunta
verb (V3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
singular plural
  • cruntă
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crunt
(să)
  • crunt
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • crunți
(să)
  • crunți
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntă
(să)
  • crunte
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
(să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
(să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntă
(să)
  • crunte
  • cruntau
  • crunta
  • cruntaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
singular plural
  • cruntea
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cruntez
(să)
  • cruntez
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • cruntezi
(să)
  • cruntezi
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntea
(să)
  • crunteze
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
(să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
(să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntea
(să)
  • crunteze
  • cruntau
  • crunta
  • cruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crunt

  • 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care comite fapte crude.
    exemple
    • Iar Negruzzi... Zugrăvește din nou iarăși pînzele posomorîte Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. EMINESCU, O, I 32.
      surse: DLRLC
    • Păcat de așa frumusețe și mîndrețe de femeie, să fie așa de cruntă. CARAGIALE, O. I 309.
      surse: DLRLC
    • (Despre animale, mai ales despre fiare) Zimbru!... Fiara cruntă și turbată. ALECSANDRI, P. II 93.
      surse: DLRLC
  • 2. Care inspiră groază.
    exemple
    • l-au trimes peste munți crunți, unde se bat munții cap în cap. SBIERA, P. 64.
      surse: DLRLC
    • De crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? EMINESCU, O. 1 147.
      surse: DLRLC
    • Sentinelă, priveghează, Norul crunt înaintează. ALECSANDRI, P. II 14.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Crunt viscolul își fluiera balada. TULBURE, V. R. 12.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ofta duios, Dar lung și crunt de nemilos În ochii fiului privea. COȘBUC, P. I 270.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial În zid de marmur negru se uită crunt și drept. EMINESCU, O. I 94.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Baba... privi crunt pe toți mesenii. ȘEZ. II 190.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Care face să curgă, mult sânge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crâncen sângeros teribil attach_file 3 exemple
    exemple
    • Prin crunt bubuit de granată luptau Sub roșul stindard muncitorii. TOMA, C. V. 179.
      surse: DLRLC
    • Cruntele războaie a lui Napoleon. NEGRUZZI, S. I 295.
      surse: DLRLC
    • Dracul-voievod ținu mai mulți ani, cu mirarea tutulor popoarelor, războaie crunte cu turcii. BĂLCESCU, O. I 193.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit regional Plin de sânge.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: însângerat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni Și-aruncă fierul crunt din mîni. COȘBUC, P. I 114.
      surse: DLRLC
    • pleonastic Scînteie desperarea în ochii-i crunți de sînge. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Rană cruntă = rană adâncă, grea.
      exemple
      • Am crunte răni – simt sîngele curgînd. TOMA, C. V. 185.
        surse: DLRLC

etimologie:

crunta

etimologie: