3 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

COSÍT s. n. 1. Faptul de a cosi. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. – V. cosi.

COSÍT s. n. 1. Faptul de a cosi. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. – V. cosi.

COSÍT s. n. 1. Acțiunea de a c o s i. Prinse să cînte lin, liniștit, ca și cum s-ar fi întors din munți, de la cosit. CAMILAR, N. I 203. La Tolstoi, în 30 de pagini e descris un cosit de iarbă. GHEREA, ST. CR. III 114.. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. A sosit pe la cositul finului.

COSÍT s. coasă, cosire. (Merge la primul ~.)

COSÍT n. 1) v. A COSI. 2) Vremea coasei; timpul secerișului. /v. a cosi

cosit n. 1. lucrarea de a cosi și efectul ei; 2. plata cositului.

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2.

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2.

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A tăia cu coasa sau cu mașina de cosit, iarba, plantele de nutreț, cerealele. Nu-mi bat capul ce-or gîndi vecinii, N-am cosit din holda lor un pai. BENIUC, V. 9. Trudită, chinuită coasă, Vei mai cosi tu numai iarbă? GOGA, C. P. 23. Cînd mă sculai, îi zării pe tustrei cosind în fundul de la deal al poienii, moșneagul în frunte și băietanii după el. HOGAȘ, M. N. 70. Iarba pe tot șesul de cosit e gata. MACEDONSKI, 6. I 187. ◊ (Metaforic) Mă dusei cu coasa-n luncă Și cosii jale adîncă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. Deodată vîntul rece Fără vreme vă cosește. ALECSANDRI, P. A. 64. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugind o rennoiesc. ALEXANDRESCU, P. 38. 2. Refl. (Mai ales despre cai) A se lovi, în mers, cu un picior de celălalt (adesea rănindu-se). Calul din dreapta se cosește. ◊ (Despre părțile de jos ale pantalonilor) A se roade. Taie din turul pantalonilor ca să-i cîrpească pe unde se cosesc. DELAVRANCEA, H. T. 13.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (În expr.) A coși în bătaie = a bate zdravăn, a snopi. Și asta în toate silele de cîte două, trei ori, de-ți vine cîteodată să-i coșești în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor. CREANGĂ, A. 39. 2. Refl. (Despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. I s-a fost coșit pielea de pe cap. SBIERA, P. 10. ◊ Refl. pas. I se coșesc spatele de lovituri. ȘEZ. I 272.

cosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosésc, imperf. 3 sg. coseá; conj. prez. 3 să coseáscă

coșí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coșésc, imperf. 3 sg. coșeá; conj. prez. 3 să coșeáscă

cosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosésc, imperf. 3 sg. coseá; conj. prez. 3 sg. și pl. coseáscă

coșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coșésc, imperf. 3 sg. coșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. coșeáscă

COSÍ vb. a tăia. (~ iarba.)

COȘÍ vb. v. bășica, urzica.

Intrare: cosi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cosi cosire cosit cosind singular plural
cosește cosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cosesc (să) cosesc coseam cosii cosisem
a II-a (tu) cosești (să) cosești coseai cosiși cosiseși
a III-a (el, ea) cosește (să) cosească cosea cosi cosise
plural I (noi) cosim (să) cosim coseam cosirăm cosiserăm, cosisem*
a II-a (voi) cosiți (să) cosiți coseați cosirăți cosiserăți, cosiseți*
a III-a (ei, ele) cosesc (să) cosească coseau cosi cosiseră
Intrare: coși
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coși coșire coșit coșind singular plural
coșește coșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coșesc (să) coșesc coșeam coșii coșisem
a II-a (tu) coșești (să) coșești coșeai coșiși coșiseși
a III-a (el, ea) coșește (să) coșească coșea coși coșise
plural I (noi) coșim (să) coșim coșeam coșirăm coșiserăm, coșisem*
a II-a (voi) coșiți (să) coșiți coșeați coșirăți coșiserăți, coșiseți*
a III-a (ei, ele) coșesc (să) coșească coșeau coși coșiseră
Intrare: cosit
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosit cositul cosi cosita
plural cosiți cosiții cosite cositele
genitiv-dativ singular cosit cositului cosite cositei
plural cosiți cosiților cosite cositelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)