5 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSÍT s. n. 1. Faptul de a cosi. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. – V. cosi.

COSÍT s. n. 1. Faptul de a cosi. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. – V. cosi.

cosit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 48 / V: ~sât / Pl: ~iți, ~e / E: cosi] 1 (D. plante) Care a fost tăiat cu coasa. 2 (Pex) Care a fost tăiat. 3 (Fig) Care a fost omorât. 4 (D. terenuri) De pe care s-a cosit iarba. 5 (D. cal) Care s-a rănit cu potcoava când s-a cosit (5). 6 (D. haine) Care s-a ros prin frecare.

cosit1 sn [At: ȘEZ. VI, 1 / V: (reg) ~sât / Pl: ~uri / E: cosi] 1-3 Cosire (1-3). 4 (D. animale; nob) Păscut1. 5-7 Cosire (8-10).

COSÍT s. n. 1. Acțiunea de a cosi. Prinse să cînte lin, liniștit, ca și cum s-ar fi întors din munți, de la cosit. CAMILAR, N. I 203. La Tolstoi, în 30 de pagini e descris un cosit de iarbă. GHEREA, ST. CR. III 114.. 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei. A sosit pe la cositul finului.

COSÍT n. 1) v. A COSI. 2) Vremea coasei; timpul secerișului. /v. a cosi

cosit n. 1. lucrarea de a cosi și efectul ei; 2. plata cositului.

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2.

cosí2 [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) ~sî́ / Pzi: ~sésc / E: vsl косити] 1 vt A tăia cu coasa (1) iarba, plantele de nutreț, cerealele. 2 vt (Pex) A tăia. 3 vt (Fig; instrumentul e o armă, o boală etc.) A omorî. 4 vt (D. animale; nob) A paște. 5 vr (D. animale) A-și lovi, în mers, picioarele unul de celălalt. 6 vr (D. cal) A se răni cu potcoava când se cosește (5). 7 vr (D. haine) A se roade prin frecare.

coșí [At: LB / Pzi: ~șésc / E: srb košiti, ucr кощитися] (Îrg) 1 vt A se înfoia. 2 vr A dospi. 3-4 vtr A (se) coșcovi (3-4). 5 vr (D. o parte lovită a corpului ) A se umfla. 6 vr (D. piele) A se bășica. 7 vr (Fig) A se lăuda. 8 vt (Șîe a ~ în bătăi) A bate foarte rău. 9 vr A se turti. 10 vr A se apleca. 11 vr A fi obosit de căratul unei greutăți. 12 vr A se zdrobi. 13 vt (Fig) A înșela. 14 (Fig) vt A seduce. 15 vt A fura. 16 vt A mușca tare. 17 vr (D. copac) A i se desprinde scoarța.

coșit2, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: coși] (Îrg) 1 Înfoiat2. 2 Dospit2. 3-4 Coșcovit2 (3-4). 5 Umflat2. 6 Bășicat2. 7 (Șîe) ~ în bătăi Bătut2 foarte rău. 8 Turtit2. 9 Aplecat2. 10 Obosit de căratul unei greutăți. 11 Zdrobit. 12 (Fig) înșelat2. 13 (Fig) Sedus2. 14 Furat2. 15 Mușcat2 tare. 16 (D. copac) Căruia i s-a desprins scoarța.

coșit1 sn [At: PISCUPESCU, O. 300/3 / Pl: ~uri / E: coși] (Îrg) 1-17 Coșire (1-17).

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A tăia cu coasa sau cu mașina de cosit, iarba, plantele de nutreț, cerealele. Nu-mi bat capul ce-or gîndi vecinii, N-am cosit din holda lor un pai. BENIUC, V. 9. Trudită, chinuită coasă, Vei mai cosi tu numai iarbă? GOGA, C. P. 23. Cînd mă sculai, îi zării pe tustrei cosind în fundul de la deal al poienii, moșneagul în frunte și băietanii după el. HOGAȘ, M. N. 70. Iarba pe tot șesul de cosit e gata. MACEDONSKI, 6. I 187. ◊ (Metaforic) Mă dusei cu coasa-n luncă Și cosii jale adîncă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. Deodată vîntul rece Fără vreme vă cosește. ALECSANDRI, P. A. 64. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugind o rennoiesc. ALEXANDRESCU, P. 38. 2. Refl. (Mai ales despre cai) A se lovi, în mers, cu un picior de celălalt (adesea rănindu-se). Calul din dreapta se cosește. ◊ (Despre părțile de jos ale pantalonilor) A se roade. Taie din turul pantalonilor ca să-i cîrpească pe unde se cosesc. DELAVRANCEA, H. T. 13.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (În expr.) A coși în bătaie = a bate zdravăn, a snopi. Și asta în toate silele de cîte două, trei ori, de-ți vine cîteodată să-i coșești în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor. CREANGĂ, A. 39. 2. Refl. (Despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. I s-a fost coșit pielea de pe cap. SBIERA, P. 10. ◊ Refl. pas. I se coșesc spatele de lovituri. ȘEZ. I 272.

A COSÍ ~ésc tranz. 1) (cereale, plante de nutreț) A tăia de la rădăcină cu coasa. 2) (persoane) A omorî în masă (în urma unui război, unor epidemii etc.); a zeciui; a decima. /<sl. kositi

A SE COSÍ mă ~ésc intranz. 1) A lovi în mers picior de picior. 2) (despre manșeta pantalonilor) A se roade în timpul mersului. /<sl. kositi

A SE COȘÍ se ~éște intranz. pop. 1) (despre piele) A se bășica în urma unei lovituri. 2) (despre vopsea, tencuială etc.) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coșcovi. /Din coș

cosí v. 1. a tăia cu coasa: grânele se cosesc către sfârșitul lui Iulie; 2. fig. a face să piară, a nimici: cum vremea cu moartea cosește fără ’ncetare GR. AL.; 3. a-și jupui picioarele de umblet (despre cai).

coșì v. 1. a umfla: pieptul lui se coșește; 2. a burduși: îți vine să-i coșești în bătaie CR.; 3. a pișca: ne-au coșit țânțarii CR. [V. coși, bube].

cosésc v. tr. (bg. kósĭy, cosesc, sîrb. kositi se, a se uza pin frecare, rus. kositĭ, a cosi, a tăĭa de-a curmezișu). Taĭ cu coasa: a cosi ĭarba. Fig. Ĭ-a cosit moartea, ĭ-a secerat, ĭ-a răpit. V. refl. (neol. după fr. se faucher). A se meria, a se izbi picĭor peste picĭor în mers (vorbind de caiĭ răŭ conformațĭ): acest cal se cosește.

arată toate definițiile

Intrare: cosit (adj.)
cosit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosit
  • cositul
  • cositu‑
  • cosi
  • cosita
plural
  • cosiți
  • cosiții
  • cosite
  • cositele
genitiv-dativ singular
  • cosit
  • cositului
  • cosite
  • cositei
plural
  • cosiți
  • cosiților
  • cosite
  • cositelor
vocativ singular
plural
Intrare: cosit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosit
  • cositul
  • cositu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cosit
  • cositului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cosi
  • cosire
  • cosit
  • cositu‑
  • cosind
  • cosindu‑
singular plural
  • cosește
  • cosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cosesc
(să)
  • cosesc
  • coseam
  • cosii
  • cosisem
a II-a (tu)
  • cosești
(să)
  • cosești
  • coseai
  • cosiși
  • cosiseși
a III-a (el, ea)
  • cosește
(să)
  • cosească
  • cosea
  • cosi
  • cosise
plural I (noi)
  • cosim
(să)
  • cosim
  • coseam
  • cosirăm
  • cosiserăm
  • cosisem
a II-a (voi)
  • cosiți
(să)
  • cosiți
  • coseați
  • cosirăți
  • cosiserăți
  • cosiseți
a III-a (ei, ele)
  • cosesc
(să)
  • cosească
  • coseau
  • cosi
  • cosiseră
Intrare: coși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coși
  • coșire
  • coșit
  • coșitu‑
  • coșind
  • coșindu‑
singular plural
  • coșește
  • coșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coșesc
(să)
  • coșesc
  • coșeam
  • coșii
  • coșisem
a II-a (tu)
  • coșești
(să)
  • coșești
  • coșeai
  • coșiși
  • coșiseși
a III-a (el, ea)
  • coșește
(să)
  • coșească
  • coșea
  • coși
  • coșise
plural I (noi)
  • coșim
(să)
  • coșim
  • coșeam
  • coșirăm
  • coșiserăm
  • coșisem
a II-a (voi)
  • coșiți
(să)
  • coșiți
  • coșeați
  • coșirăți
  • coșiserăți
  • coșiseți
a III-a (ei, ele)
  • coșesc
(să)
  • coșească
  • coșeau
  • coși
  • coșiseră
Intrare: coșit
coșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cosit (s.n.)

  • 1. Faptul de a cosi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coasă cosire attach_file 2 exemple
    exemple
    • Prinse să cînte lin, liniștit, ca și cum s-ar fi întors din munți, de la cosit. CAMILAR, N. I 203.
      surse: DLRLC
    • La Tolstoi, în 30 de pagini e descris un cosit de iarbă. GHEREA, ST. CR. III 114.
      surse: DLRLC
  • 2. Timpul în care se cosește, vremea coasei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • A sosit pe la cositul fânului.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cosi
    surse: DEX '98 DEX '09

cosi

  • 1. tranzitiv A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tăia attach_file 5 exemple
    exemple
    • Nu-mi bat capul ce-or gîndi vecinii, N-am cosit din holda lor un pai. BENIUC, V. 9.
      surse: DLRLC
    • Trudită, chinuită coasă, Vei mai cosi tu numai iarbă? GOGA, C. P. 23.
      surse: DLRLC
    • Cînd mă sculai, îi zării pe tustrei cosind în fundul de la deal al poienii, moșneagul în frunte și băietanii după el. HOGAȘ, M. N. 70.
      surse: DLRLC
    • Iarba pe tot șesul de cosit e gata. MACEDONSKI, 6. I 187.
      surse: DLRLC
    • metaforic Mă dusei cu coasa-n luncă Și cosii jale adîncă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A lovi, în mers, un picior de celălalt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Calul din dreapta se cosește.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre manșeta pantalonilor) A se roade.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: roade attach_file un exemplu
      exemple
      • Taie din turul pantalonilor ca să-i cîrpească pe unde se cosesc. DELAVRANCEA, H. T. 13.
        surse: DLRLC

etimologie:

coși

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98