coșit¹ sn [At: PISCUPESCU, O. 300/3 / Pl: ~uri / E: coși] (Îrg) 1-17 Coșire (1-17).

coșit², ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: coși] (Îrg) 1 Înfoiat². 2 Dospit². 3-4 Coșcovit² (3-4). 5 Umflat². 6 Bășicat². 7 (Șîe) ~ în bătăi Bătut² foarte rău. 8 Turtit². 9 Aplecat². 10 Obosit de căratul unei greutăți. 11 Zdrobit. 12 (Fig) înșelat². 13 (Fig) Sedus². 14 Furat². 15 Mușcat² tare. 16 (D. copac) Căruia i s-a desprins scoarța.

coșít, -ă, coșiți, -te (coșât), adj. Umflat: „Ptită coșâtă” (ALRRM, 1971, h. 528). – Din coși.