6 definiții pentru cosire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSÍRE, cosiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a cosi și rezultatul ei. – V. cosi.

cosire sf [At: LB / V: (reg) ~sâre / Pl: ~ri / E: cosi] 1 Tăiere cu coasa a ierbii, plantelor de nutreț, cerealelor Si: cosit1 (1). 2 (Pex) Tăiere. 3 (Fig; instrumentul e o armă, o boală etc.) Omorâre. 4 (D. animale; nob) Păscut1. 5 (Ccr) Loc de pe care s-a cosit iarba sau cerealele și pe care pasc oile. 6 (Ccr) Recoltă de iarbă bună pentru cositul) Si: coasă. 7 (Ccr) Loc unde iarba cosită e încă pe brazdă Si: polog. 8 (D. oameni; d. animale) Lovire, în mers, a picioarelor unul de celălalt Si: cosit1. 9 (D. cal) Rănire cu potcoava când se cosește (5) Si: cosit1 (6). 10 (D. haine) Roadere prin frecare Si: cosit1 (7).

COSÍRE, cosiri, s. f. Acțiunea de a cosi și rezultatul ei. – V. cosi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSIRE s. coasă, cosit. (Merge la prima ~.)

Intrare: cosire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosire
  • cosirea
plural
  • cosiri
  • cosirile
genitiv-dativ singular
  • cosiri
  • cosirii
plural
  • cosiri
  • cosirilor
vocativ singular
plural

cosire

etimologie:

  • vezi cosi
    surse: DEX '98 DEX '09