2 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – V. corupe.

CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – V. corupe.

CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrînat, depravat, stricat. V. mituit, cumpărat. Junii corupți [titlu]. EMINESCU. 2. (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat. «Bampir» este o formă coruptă a cuvîntului «vampir».

CORÚPT adj. 1. decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (fig.) putred. (Om ~.) 2. deformat, stricat. (Forme lexicale ~.)

Corupt ≠ onest, integru, necorupt

CORÚPT, -Ă adj. (Despre oameni) Stricat, depravat, pervertit. ♦ (Despre cuvinte, fraze etc.) Deformat. [Cf. lat. corruptus].

CORÚPT, -Ă adj. 1. stricat, depravat, pervertit. 2. (despre cuvinte, fraze) deformat. (< lat. corruptus)

corupt a. 1. stricat; 2. fig. depravat, pervers.

*corúpt, -ă adj. Stricat, depravat. Mituit.

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CONRÚPE vb. III v. corupe.

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CONRÚPE vb. III V. corupe.

CORÚMPE vb. III v. corupe.

CORÚPE, corúp, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. V. deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi. loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. ◊ Refl. Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perf. s. corupsei, part. corupt. – Variante: (învechit) corúmpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrúpe (C. PETRESCU, C. V. 89, HOGAȘ, H. 71) vb. III.

corúpe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corúp, perf. s. 3 sg. corúpse; part. corúpt

corúpe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corúp; part. corúpt

Intrare: corupe
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corupe corupere corupt corupând singular plural
corupe corupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corup (să) corup corupeam corupsei corupsesem
a II-a (tu) corupi (să) corupi corupeai corupseși corupseseși
a III-a (el, ea) corupe (să) coru corupea corupse corupsese
plural I (noi) corupem (să) corupem corupeam corupserăm corupseserăm, corupsesem*
a II-a (voi) corupeți (să) corupeți corupeați corupserăți corupseserăți, corupseseți*
a III-a (ei, ele) corup (să) coru corupeau corupseră corupseseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conrupe conrupere conrupt conrupând singular plural
conrupe conrupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conrup (să) conrup conrupeam conrupsei conrupsesem
a II-a (tu) conrupi (să) conrupi conrupeai conrupseși conrupseseși
a III-a (el, ea) conrupe (să) conru conrupea conrupse conrupsese
plural I (noi) conrupem (să) conrupem conrupeam conrupserăm conrupseserăm, conrupsesem*
a II-a (voi) conrupeți (să) conrupeți conrupeați conrupserăți conrupseserăți, conrupseseți*
a III-a (ei, ele) conrup (să) conru conrupeau conrupseră conrupseseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corumpe corumpere corumpt, corumt corumpând singular plural
corumpe corumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corump (să) corump corumpeam corumpsei, corumsei corumpsesem, corumsesem
a II-a (tu) corumpi (să) corumpi corumpeai corumpseși, corumseși corumpseseși, corumseseși
a III-a (el, ea) corumpe (să) corumpă corumpea corumpse, corumse corumpsese, corumsese
plural I (noi) corumpem (să) corumpem corumpeam corumpserăm, corumserăm corumpseserăm, corumpsesem*, corumseserăm, corumsesem*
a II-a (voi) corumpeți (să) corumpeți corumpeați corumpserăți, corumserăți corumpseserăți, corumpseseți*, corumseserăți, corumseseți*
a III-a (ei, ele) corump (să) corumpă corumpeau corumpseră, corumseră corumpseseră, corumseseră
Intrare: corupt
corupt adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corupt coruptul coruptă corupta
plural corupți corupții corupte coruptele
genitiv-dativ singular corupt coruptului corupte coruptei
plural corupți corupților corupte coruptelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)