3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corupt1 sn [At: DA ms / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~uri / E: corupe] 1 (Înv; d. alimente) Alterare. 2-5 Corupere (2-5).

corupt2, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~pți, ~e / E: corupe] 1 (Înv; d. alimente) Alterat2. 2 (Înv) Care și-a pierdut caracterul originar. 3 (Înv) Care și-a pierdut destinația inițială. 4 (Înv; d. cuvinte) Greșit. 5 (Înv; d. cuvinte) Deformat. 6 (D. oameni) Care și-a pierdut integritatea morală Si: depravat, pervertit. 7 Mituit2.

CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – V. corupe.

CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – V. corupe.

CORÚPT, -Ă, corupți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrînat, depravat, stricat. V. mituit, cumpărat. Junii corupți [titlu]. EMINESCU. 2. (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat. «Bampir» este o formă coruptă a cuvîntului «vampir».

CORÚPT, -Ă adj. (Despre oameni) Stricat, depravat, pervertit. ♦ (Despre cuvinte, fraze etc.) Deformat. [Cf. lat. corruptus].

CORÚPT, -Ă adj. 1. stricat, depravat, pervertit. 2. (despre cuvinte, fraze) deformat. (< lat. corruptus)

corupt a. 1. stricat; 2. fig. depravat, pervers.

*corúpt, -ă adj. Stricat, depravat. Mituit.

conrupt, ~ă a vz corupt

corumpt2, ~ă a vz corupt2

corupe [At: C. NEGRUZZI, I 337 / V: conr~, ~umpe / Pzi: corup / E: lat corrupere, fr corrompre] 1-2 vtr (Înv; d. alimente) A (se) altera. 3 vr (Înv) A-și pierde caracterul originar. 4 vr (Înv) A-și pierde destinația inițială. 5 vr (D. oameni) A-și pierde integritatea morală. 6 vt A face pe cineva să-și piardă integritatea morală Si: a perverti. 7 vt A determina pe cineva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: a cumpăra, a mitui, (pfm) a șperțui.

CONRÚPE vb. III v. corupe.

CONRÚPE vb. III v. corupe.

CORÚMPE vb. III v. corupe.

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CONRÚPE vb. III V. corupe.

CORÚPE, corúp, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. V. deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. ◊ Refl. Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perf. s. corupsei, part. corupt. – Variante: (învechit) corúmpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrúpe (C. PETRESCU, C. V. 89, HOGAȘ, H. 71) vb. III.

CONRÚPE vb. III. v. corupe.

arată toate definițiile

Intrare: corupt (adj.)
corupt (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corupt
  • coruptul
  • coruptu‑
  • coruptă
  • corupta
plural
  • corupți
  • corupții
  • corupte
  • coruptele
genitiv-dativ singular
  • corupt
  • coruptului
  • corupte
  • coruptei
plural
  • corupți
  • corupților
  • corupte
  • coruptelor
vocativ singular
plural
conrupt (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conrupt
  • conruptul
  • conruptu‑
  • conruptă
  • conrupta
plural
  • conrupți
  • conrupții
  • conrupte
  • conruptele
genitiv-dativ singular
  • conrupt
  • conruptului
  • conrupte
  • conruptei
plural
  • conrupți
  • conrupților
  • conrupte
  • conruptelor
vocativ singular
plural
corumpt (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corumpt
  • corumptul
  • corumptu‑
  • corumptă
  • corumpta
plural
  • corumpți
  • corumpții
  • corumpte
  • corumptele
genitiv-dativ singular
  • corumpt
  • corumptului
  • corumpte
  • corumptei
plural
  • corumpți
  • corumpților
  • corumpte
  • corumptelor
vocativ singular
plural
Intrare: corupt (s.n.)
corupt (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corupt
  • coruptul
  • coruptu‑
plural
  • corupturi
  • corupturile
genitiv-dativ singular
  • corupt
  • coruptului
plural
  • corupturi
  • corupturilor
vocativ singular
plural
corumpt (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corumpt
  • corumptul
  • corumptu‑
plural
  • corumpturi
  • corumpturile
genitiv-dativ singular
  • corumpt
  • corumptului
plural
  • corumpturi
  • corumpturilor
vocativ singular
plural
conrupt (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conrupt
  • conruptul
  • conruptu‑
plural
  • conrupturi
  • conrupturile
genitiv-dativ singular
  • conrupt
  • conruptului
plural
  • conrupturi
  • conrupturilor
vocativ singular
plural
Intrare: corupe
verb (VT657)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corupe
  • corupere
  • corupt
  • coruptu‑
  • corupând
  • corupându‑
singular plural
  • corupe
  • corupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corup
(să)
  • corup
  • corupeam
  • corupsei
  • corupsesem
a II-a (tu)
  • corupi
(să)
  • corupi
  • corupeai
  • corupseși
  • corupseseși
a III-a (el, ea)
  • corupe
(să)
  • coru
  • corupea
  • corupse
  • corupsese
plural I (noi)
  • corupem
(să)
  • corupem
  • corupeam
  • corupserăm
  • corupseserăm
  • corupsesem
a II-a (voi)
  • corupeți
(să)
  • corupeți
  • corupeați
  • corupserăți
  • corupseserăți
  • corupseseți
a III-a (ei, ele)
  • corup
(să)
  • coru
  • corupeau
  • corupseră
  • corupseseră
verb (VT657.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corumpe
  • corumpere
  • corumpt
  • corumt
  • corumptu‑
  • corumtu‑
  • corumpând
  • corumpându‑
singular plural
  • corumpe
  • corumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corump
(să)
  • corump
  • corumpeam
  • corumpsei
  • corumsei
  • corumpsesem
  • corumsesem
a II-a (tu)
  • corumpi
(să)
  • corumpi
  • corumpeai
  • corumpseși
  • corumseși
  • corumpseseși
  • corumseseși
a III-a (el, ea)
  • corumpe
(să)
  • corumpă
  • corumpea
  • corumpse
  • corumse
  • corumpsese
  • corumsese
plural I (noi)
  • corumpem
(să)
  • corumpem
  • corumpeam
  • corumpserăm
  • corumserăm
  • corumpseserăm
  • corumpsesem
  • corumseserăm
  • corumsesem
a II-a (voi)
  • corumpeți
(să)
  • corumpeți
  • corumpeați
  • corumpserăți
  • corumserăți
  • corumpseserăți
  • corumpseseți
  • corumseserăți
  • corumseseți
a III-a (ei, ele)
  • corump
(să)
  • corumpă
  • corumpeau
  • corumpseră
  • corumseră
  • corumpseseră
  • corumseseră
verb (VT657)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conrupe
  • conrupere
  • conrupt
  • conruptu‑
  • conrupând
  • conrupându‑
singular plural
  • conrupe
  • conrupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conrup
(să)
  • conrup
  • conrupeam
  • conrupsei
  • conrupsesem
a II-a (tu)
  • conrupi
(să)
  • conrupi
  • conrupeai
  • conrupseși
  • conrupseseși
a III-a (el, ea)
  • conrupe
(să)
  • conru
  • conrupea
  • conrupse
  • conrupsese
plural I (noi)
  • conrupem
(să)
  • conrupem
  • conrupeam
  • conrupserăm
  • conrupseserăm
  • conrupsesem
a II-a (voi)
  • conrupeți
(să)
  • conrupeți
  • conrupeați
  • conrupserăți
  • conrupseserăți
  • conrupseseți
a III-a (ei, ele)
  • conrup
(să)
  • conru
  • conrupeau
  • conrupseră
  • conrupseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)