3 intrări

41 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

consúm sn [At: ZAHARESCU, E. R, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: consuma] 1 Folosire a unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor oamenilor. 2 (Îs) ~ productiv Folosire a mijloacelor de producție pentru crearea de bunuri materiale. 3 (Îs) ~ neproductiv Folosire a mijloacelor de producție în alt scop decât acela de producere a bunurilor materiale. 4 (Îs) Bunuri sau mărfuri de larg ~ Produse ale industriei ușoare sau alimentare care răspund necesităților individuale ale oamenilor și prin folosirea cărora nu rezultă produse noi. 5 Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. 6 (Îs) ~ specific Cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc.

CONSÚM, consumuri, s. n. 1. Utilizarea de către populație și administrație a bunurilor materiale și a serviciilor în scopul satisfacerii nevoilor personale și colective. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de producție pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau mărfuri) de larg consum = produse ale industriei ușoare sau alimentare destinate consumației individuale. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc. – Din consuma1 (derivat regresiv).

CONSÚM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din producție pentru satisfacerea nevoilor producției și ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de producție pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau mărfuri) de larg consum = produse ale industriei ușoare sau alimentare care intră în proporții mari în consumul individual al oamenilor și prin a căror folosire nu rezultă produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc. – Din consuma1 (derivat regresiv).

CONSÚM, consumuri, s. n. 1. Folosire de bunuri rezultate din producție, pentru satisfacerea unor trebuințe. În societatea medievală, mai ales în primele secole, producția era destinată în esență consumului propriu. Ea satisfăcea în mod precumpănitor numai trebuințele producătorului și ale familiei sale. MARX-ENGELS, O. A. II 128. Societatea socialistă este o asociație de producție și de consum a oamenilor muncii din industrie și agricultură. STALIN, O. VII 209. ◊ Bun (sau marfă) de larg consum = produs al industriei ușoare sau alimentare destinat consumației individuale. În timp ce în U.R.S.S. consumul producției crește continuu, în țările capitaliste are loc scăderea neîntreruptă a consumului la cele mai importante mărfuri de larg consum. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 35. În lupta pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii, un rol de seamă și o mare răspundere revin muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor din industria producătoare de bunuri de larg consum. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2570. A crescut cu mult producția de țesături, de tricotaje, de încălțăminte, producția industriei alimentare și a altor produse de larg consum. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Consum specific = a) cantitate de combustibil, de ulei etc. consumată într-o unitate de timp (și raportată la un cal-putere efectivă); b) cantitate consumată dintr-o materie primă pentru obținerea unui produs. Muncitorii, tehnicienii, inginerii și funcționarii uzinelor «Vasile Roaită »... s-au angajat... să reducă consumul specific la foraje și turnătorie cu 6 la sută. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 1/2. ◊ Expr. A da în consum = a da în consumație, v. consumație. 2. (Învechit) Băcănie. ◊ (Astăzi) Cooperativă de desfacere și consum v. cooperativă.

consúm s. n., pl. consúmuri

consúm s. n., pl. consúmuri

CONSÚM s. 1. v. consumare. 2. cheltuială, cheltuire. (~ de energie.)

CONSÚM s.n. Folosirea de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesități. ◊ Bunuri de larg consum = produse ale industriei ușoare sau alimentare destinate consumației individuale; societate de consum = termen desemnând societatea contemporană din țările capitaliste dezvoltate, în care există o aparentă abundență de mărfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri și impuse în mod artificial printr-o reclamă comercială exagerată; consum specific = cantitatea de material, de combustibil etc. consumată într-o lucrare tehnică ori pentru funcționarea unei mașini sau a unei instalații. [Cf. it. consumo, germ. Konsumverein].

CONSÚM s. n. 1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesități. ♦ bunuri de larg ~ = produse ale industriei ușoare sau alimentare destinate consumației individuale. 2. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumată pentru funcționarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operații etc. ♦ ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumită unitate. (< germ. Konsum/verein/)

CONSÚM ~uri n. 1) Folosire a produselor naturale sau industriale. 2) Cantitate de materiale, alimente, materii prime, energie etc. consumate în procesul de satisfacere a necesităților umane sau economice. Mărfuri de larg ~. /v. a consuma

consum n. consumație: magazin de consum.

*1) consúm n., pl. urĭ (it. consumo = consumazione). Consumare, uzare, întrebuințare. Băcănie maĭ deosebită (în care se consumă și aperitive). Cooperativă de consum, asociațiune care vinde maĭ ales coloniale ș. a. și acordă un dividend membrilor care aŭ înființat-o.

*3) consúm, a v. tr. (fr. consommer [V. consum 1] și consumer, d. lat. consúmere, a consuma mîncînd, pin [!] uz orĭ pe cale chimică). Mănînc (maĭ ales în localurĭ publice): a consuma o prăjitură. Trec, întrebuințez: a consuma multă apă, lemne, săpun, petrol, energie electrică. Cheltuĭesc, risipesc: șĭ-a consumat averea pin lux. Nimicesc pe cale chimică: focu a consumat coliba. Fig. Boala, doru l-a consumat.

*2) consúm, a v. tr. (lat. consummare, a împlini, d. summa, sumă; fr. consommer, „a împlini” și „a nimici mîncînd”, supt [!] infl. luĭ consumer, a nimici pe cale chimică). Împlinesc o acțiune, duc la sfîrțit: a consuma un sacrificiŭ.

consumá2 vtr [At: I. IONESCU, D. 238 / Pzi: ~súm / E: fr consumer, lat consumere] 1-2 A (se) distruge un lucru prin întrebuințare frecventă Și: uza. 3-4 A (se) slei de puteri Și: epuiza, istovi. 5-6 A (se) aduce la îndeplinire Și: a efectua, a executa, a termina. 7-8 A (se) perfecționa.

consumá1 vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~súm / E: fr consommer] 1 A întrebuința ceva pentru satisfacerea nevoilor proprii sau pentru obținerea altor produse. 2 A mânca. 3 A bea.

CONSUMÁ1, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.

CONSUMÁ2, consúm, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere.

CONSUMÁ1, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.

CONSUMÁ2, consúm, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere.

Intrare: consum
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consum consumul
plural consumuri consumurile
genitiv-dativ singular consum consumului
plural consumuri consumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: consuma (întrebuința)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consuma consumare consumat consumând singular plural
consu consumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consum (să) consum consumam consumai consumasem
a II-a (tu) consumi (să) consumi consumai consumași consumaseși
a III-a (el, ea) consu (să) consume consuma consumă consumase
plural I (noi) consumăm (să) consumăm consumam consumarăm consumaserăm, consumasem*
a II-a (voi) consumați (să) consumați consumați consumarăți consumaserăți, consumaseți*
a III-a (ei, ele) consu (să) consume consumau consuma consumaseră
Intrare: consuma (distruge)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consuma consumare consumat consumând singular plural
consu consumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consum (să) consum consumam consumai consumasem
a II-a (tu) consumi (să) consumi consumai consumași consumaseși
a III-a (el, ea) consu (să) consume consuma consumă consumase
plural I (noi) consumăm (să) consumăm consumam consumarăm consumaserăm, consumasem*
a II-a (voi) consumați (să) consumați consumați consumarăți consumaserăți, consumaseți*
a III-a (ei, ele) consu (să) consume consumau consuma consumaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

consuma (distruge)

  • 1. A nimici, a mistui, a distruge un lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Flăcările au consumat toată clădirea.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza, a (se) chinui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: doborî termina 2 exemple
    exemple
    • Spune-mi însă c-ai vrut să faci o glumă, C-o simplă aiurare de-o clipă te consumă. MACEDONSKI, O. II 28.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Căci fragedul meu cuget se consuma-n durere Și ochii mei în lacrimi eterne se-nchidea. BOLINTINEANU, O. 6.
      surse: DLRLC

etimologie:

consuma (întrebuința)

  • 1. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În producția însăși, el [muncitorul] consumă prin munca sa mijloace de producție și le transformă în produse de valoare mai mare decît aceea a capitalului avansat. MARX, C. I 514.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A întrebuința ca hrană.
      surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: bea mânca un exemplu
      exemple
      • Oamenii consumă pâine.
        surse: DLRLC

etimologie: