2 intrări

27 de definiții

din care

Explicative DEX

CONSACRAT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat. 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. – V. consacra.

CONSACRAT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat. 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. – V. consacra.

consacrat, ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) ~sec~ / Pl: ~ați, ~e / E: consacra] 1 (D. biserici sau mănăstiri; nob) Sfințit. 2 Consfințit prin uz sau prin tradiție. 3 (D. oameni) Care este considerat drept o autoritate într-un anumit domeniu. 4 Dedicat.

CONSACRAT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție. Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradițional. ODOBESCU, S. III 96. 2. (Despre persoane) Care e considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de o recunoaștere unanimă.

CONSACRAT, -Ă adj. 1. (Despre persoane) Considerat ca autoritate într-un anumit domeniu, unanim recunoscut. 2. Stabilit, consfințit (prin uz sau prin tradiție). [< consacra].

CONSACRAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CONSACRA. 2) (despre persoane) Care are merite deosebite într-un anumit domeniu; recunoscut ca fiind o autoritate într-un anumit domeniu. /v. a consacra

consacrat a. 1. închinat divinității: loc consacrat; 2. primit de uz: termen consacrat.

*consacrát, -ă adj. Care a primit consacrarea religioasă: loc consacrat. Dedicat: templu consacrat luĭ Apóline. Destinat: zile consacrate studiuluĭ. Sancționat, ratificat: expresiune consacrată.

CONSACRA, consacru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. – Din fr. consacrer, lat. consecrare.

CONSACRA, consacru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. – Din fr. consacrer, lat. consecrare.

consacra [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 37 / V: (înv) ~sec~ / Pzi: consacru / E: fr consacrer, lat consecro, -are] 1 vt A pune la dispoziție. 2 vt A dărui cu totul. 3-4 vtr A (se) dedica. 5 vt A consfinți. 6 vt A sfinți.

consecra v vz consacra

consecrat, ~ă a vz consacrat

CONSACRA, consacru, vb. I. Tranz. 1. (Urmat de determinări în dativ) A închina, a da cu totul, a pune la dispoziție, a destina. Comuniștii își consacră cu abnegație toate forțele, cunoștințele și aptitudinile măreței cauze a eliberării omenirii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533. ♦ A dedica. Bogdan consacră șase pagini tehnicii scrierilor d-lui Caragiale. GHEREA, ST. CR. II 46. În zilele consacrate acestei sărbări, se înjunghiați numeroase jertfe de cîni și miei. ODOBESCU, S. I 202. ◊ Refl. Alexandrescu și-a dat demisiunea ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662. 2. A stabili; a consfinți. O stare nouă de lucruri înlocuia o stare de lucruri consacrată printr-o lungă dezvoltare istorică. GHEREA, ST. CR. III 168. Măsura și gradul civilizației... consacră statornicia și prefacerea limbilor de acum înființate. RUSSO, O. 66.

CONSACRA vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare].

CONSACRA vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preoți) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinți; a legitima. II. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr. consacrer, lat. consecrare)

A CONSACRA consacru tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicație; a închina; a dedica. 2) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a destina. 3) (acte, hotărâri etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a valida; a consfinți. 4) A face să se consacre; a statornici; a consfinți; a încetățeni; a înrădăcina; a împământeni. /<fr. consacrer, lat. consecrare

A SE CONSACRA mă consacru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se statornici; a se încetățeni; a se împământeni; a se înrădăcina. 2) A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare

consacrà v. 1. a închina lui D-zeu: a consacra o biserică; 2. a destina, a devota: îmi consacru vieața studiului; 3. a face sacru: acest loc fu consacrat de sângele martirilor; 4. a sancționa, a face durabil.

*consácru și -éz, a v. tr. (fr. consacrer, lat. consécro, -áre, d. săcer, sacru). Dédic luĭ D-zeŭ: a consacra o biserică. Fac la liturghie consacrarea pîniĭ și vinuluĭ. Sfințesc, sancționez, fac durabil. Fig. Rezerv, daŭ: a consacra studiuluĭ tot timpu. Autorizez, întăresc, consfințesc: cuvînt pe care l-a consacrat uzu.

Ortografice DOOM

consacrat adj. m., pl. consacrați; f. sg. consacrată, pl. consacrate

consacra (a ~) (desp. -sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. consacru, 3 consacră; ind. prez. 1 sg. să consacru, 3 să consacre

consacra (a ~) (-sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. consacru, 2 sg. consacri, 3 consacră

consacra vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. consacru, 2 sg. consacri, 3 sg. și pl. consacră

Sinonime

CONSACRAT adj. 1. v. consfințit. 2. consfințit, obișnuit, tradițional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. v. confirmat. 4. cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.)

CONSACRAT adj. 1. consfințit, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. consfințit, obișnuit, tradițional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. (JUR.) confirmat, consfințit, întărit, ratificat, sancționat, validat. (Lege ~.) 4. cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.)

CONSACRA vb. 1. v. consfinți. 2. v. confirma. 3. v. târnosi. 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.) 5. v. dedica.

CONSACRA vb. 1. a consfinți, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consfinți, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. (BIS.) a sfinți, a tîrnosi. (~ o biserică.) 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.) 5. a (se) dedica, a (se) închina. (A ~ cuiva o carte.)

Intrare: consacrat
consacrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consacrat
  • consacratul
  • consacratu‑
  • consacra
  • consacrata
plural
  • consacrați
  • consacrații
  • consacrate
  • consacratele
genitiv-dativ singular
  • consacrat
  • consacratului
  • consacrate
  • consacratei
plural
  • consacrați
  • consacraților
  • consacrate
  • consacratelor
vocativ singular
plural
consecrat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: consacra
  • silabație: con-sa-cra info
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consacra
  • consacrare
  • consacrat
  • consacratu‑
  • consacrând
  • consacrându‑
singular plural
  • consacră
  • consacrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consacru
(să)
  • consacru
  • consacram
  • consacrai
  • consacrasem
a II-a (tu)
  • consacri
(să)
  • consacri
  • consacrai
  • consacrași
  • consacraseși
a III-a (el, ea)
  • consacră
(să)
  • consacre
  • consacra
  • consacră
  • consacrase
plural I (noi)
  • consacrăm
(să)
  • consacrăm
  • consacram
  • consacrarăm
  • consacraserăm
  • consacrasem
a II-a (voi)
  • consacrați
(să)
  • consacrați
  • consacrați
  • consacrarăți
  • consacraserăți
  • consacraseți
a III-a (ei, ele)
  • consacră
(să)
  • consacre
  • consacrau
  • consacra
  • consacraseră
consecra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consacrat, consacraadjectiv

  • 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradițional. ODOBESCU, S. III 96. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi consacra DEX '09 DEX '98 DN

consacra, consacruverb

  • 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Comuniștii își consacră cu abnegație toate forțele, cunoștințele și aptitudinile măreței cauze a eliberării omenirii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) dedica, a (se) devota. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Bogdan consacră șase pagini tehnicii scrierilor d-lui Caragiale. GHEREA, ST. CR. II 46. DLRLC
      • format_quote În zilele consacrate acestei sărbări, se înjunghiau numeroase jertfe de cîni și miei. ODOBESCU, S. I 202. DLRLC
      • format_quote Alexandrescu și-a dat demisiunea ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662. DLRLC
    • 1.2. rar Sanctifica. DN
      sinonime: sanctifica
  • 2. Consfinți, legitima, stabili. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote O stare nouă de lucruri înlocuia o stare de lucruri consacrată printr-o lungă dezvoltare istorică. GHEREA, ST. CR. III 168. DLRLC
    • format_quote Măsura și gradul civilizației... consacră statornicia și prefacerea limbilor de acum înființate. RUSSO, O. 66. DLRLC
  • 3. A da un caracter sacru. MDN '00
    • 3.1. Despre preoți: hirotonisi. MDN '00
      sinonime: hirotonisi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.