10 definiții pentru consacrat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat. 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. – V. consacra.

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat. 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. – V. consacra.

consacrat, ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) ~sec~ / Pl: ~ați, ~e / E: consacra] 1 (D. biserici sau mănăstiri; nob) Sfințit. 2 Consfințit prin uz sau prin tradiție. 3 (D. oameni) Care este considerat drept o autoritate într-un anumit domeniu. 4 Dedicat.

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție. Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradițional. ODOBESCU, S. III 96. 2. (Despre persoane) Care e considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de o recunoaștere unanimă.

CONSACRÁT, -Ă adj. 1. (Despre persoane) Considerat ca autoritate într-un anumit domeniu, unanim recunoscut. 2. Stabilit, consfințit (prin uz sau prin tradiție). [< consacra].

CONSACRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CONSACRA. 2) (despre persoane) Care are merite deosebite într-un anumit domeniu; recunoscut ca fiind o autoritate într-un anumit domeniu. /v. a consacra

consacrat a. 1. închinat divinității: loc consacrat; 2. primit de uz: termen consacrat.

*consacrát, -ă adj. Care a primit consacrarea religioasă: loc consacrat. Dedicat: templu consacrat luĭ Apóline. Destinat: zile consacrate studiuluĭ. Sancționat, ratificat: expresiune consacrată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consacrát adj. m., pl. consacráți; f. sg. consacrátă, pl. consacráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSACRÁT adj. 1. v. consfințit. 2. consfințit, obișnuit, tradițional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. v. confirmat. 4. cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.)

CONSACRAT adj. 1. consfințit, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. consfințit, obișnuit, tradițional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. (JUR.) confirmat, consfințit, întărit, ratificat, sancționat, validat. (Lege ~.) 4. cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.)

Intrare: consacrat
consacrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consacrat
  • consacratul
  • consacratu‑
  • consacra
  • consacrata
plural
  • consacrați
  • consacrații
  • consacrate
  • consacratele
genitiv-dativ singular
  • consacrat
  • consacratului
  • consacrate
  • consacratei
plural
  • consacrați
  • consacraților
  • consacrate
  • consacratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consacrat

  • 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consfințit destinat stabilit un exemplu
    exemple
    • Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradițional. ODOBESCU, S. III 96.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi consacra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN