2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consacrat, ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) ~sec~ / Pl: ~ați, ~e / E: consacra] 1 (D. biserici sau mănăstiri; nob) Sfințit. 2 Consfințit prin uz sau prin tradiție. 3 (D. oameni) Care este considerat drept o autoritate într-un anumit domeniu. 4 Dedicat.

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat. 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. – V. consacra.

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție; destinat. 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă. – V. consacra.

CONSACRÁT, -Ă, consacrați, -te, adj. 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție. Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradițional. ODOBESCU, S. III 96. 2. (Despre persoane) Care e considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de o recunoaștere unanimă.

CONSACRÁT, -Ă adj. 1. (Despre persoane) Considerat ca autoritate într-un anumit domeniu, unanim recunoscut. 2. Stabilit, consfințit (prin uz sau prin tradiție). [< consacra].

CONSACRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CONSACRA. 2) (despre persoane) Care are merite deosebite într-un anumit domeniu; recunoscut ca fiind o autoritate într-un anumit domeniu. /v. a consacra

consacrat a. 1. închinat divinității: loc consacrat; 2. primit de uz: termen consacrat.

*consacrát, -ă adj. Care a primit consacrarea religioasă: loc consacrat. Dedicat: templu consacrat luĭ Apóline. Destinat: zile consacrate studiuluĭ. Sancționat, ratificat: expresiune consacrată.

consacrá [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 37 / V: (înv) ~sec~ / Pzi: consácru / E: fr consacrer, lat consecro, -are] 1 vt A pune la dispoziție. 2 vt A dărui cu totul. 3-4 vtr A (se) dedica. 5 vt A consfinți. 6 vt A sfinți.

CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. – Din fr. consacrer, lat. consecrare.

CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. – Din fr. consacrer, lat. consecrare.

CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. (Urmat de determinări în dativ) A închina, a da cu totul, a pune la dispoziție, a destina. Comuniștii își consacră cu abnegație toate forțele, cunoștințele și aptitudinile măreței cauze a eliberării omenirii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533. ♦ A dedica. Bogdan consacră șase pagini tehnicii scrierilor d-lui Caragiale. GHEREA, ST. CR. II 46. În zilele consacrate acestei sărbări, se înjunghiați numeroase jertfe de cîni și miei. ODOBESCU, S. I 202. ◊ Refl. Alexandrescu și-a dat demisiunea ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662. 2. A stabili; a consfinți. O stare nouă de lucruri înlocuia o stare de lucruri consacrată printr-o lungă dezvoltare istorică. GHEREA, ST. CR. III 168. Măsura și gradul civilizației... consacră statornicia și prefacerea limbilor de acum înființate. RUSSO, O. 66.

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare].

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preoți) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinți; a legitima. II. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr. consacrer, lat. consecrare)

A SE CONSACRÁ mă consácru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se statornici; a se încetățeni; a se împământeni; a se înrădăcina. 2) A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare

A CONSACRÁ consácru tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicație; a închina; a dedica. 2) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a destina. 3) (acte, hotărâri etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a valida; a consfinți. 4) A face să se consacre; a statornici; a consfinți; a încetățeni; a înrădăcina; a împământeni. /<fr. consacrer, lat. consecrare

consacrà v. 1. a închina lui D-zeu: a consacra o biserică; 2. a destina, a devota: îmi consacru vieața studiului; 3. a face sacru: acest loc fu consacrat de sângele martirilor; 4. a sancționa, a face durabil.

*consácru și -éz, a v. tr. (fr. consacrer, lat. consécro, -áre, d. săcer, sacru). Dédic luĭ D-zeŭ: a consacra o biserică. Fac la liturghie consacrarea pîniĭ și vinuluĭ. Sfințesc, sancționez, fac durabil. Fig. Rezerv, daŭ: a consacra studiuluĭ tot timpu. Autorizez, întăresc, consfințesc: cuvînt pe care l-a consacrat uzu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consacrát adj. m., pl. consacráți; f. sg. consacrátă, pl. consacráte

consacrá (a ~) (-sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. consácru, 2 sg. consácri, 3 consácră

consacrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. consácru, 2 sg. consácri, 3 sg. și pl. consácră

arată toate definițiile

Intrare: consacrat
consacrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consacrat
  • consacratul
  • consacratu‑
  • consacra
  • consacrata
plural
  • consacrați
  • consacrații
  • consacrate
  • consacratele
genitiv-dativ singular
  • consacrat
  • consacratului
  • consacrate
  • consacratei
plural
  • consacrați
  • consacraților
  • consacrate
  • consacratelor
vocativ singular
plural
Intrare: consacra
  • silabație: con-sa-cra
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consacra
  • consacrare
  • consacrat
  • consacratu‑
  • consacrând
  • consacrându‑
singular plural
  • consacră
  • consacrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consacru
(să)
  • consacru
  • consacram
  • consacrai
  • consacrasem
a II-a (tu)
  • consacri
(să)
  • consacri
  • consacrai
  • consacrași
  • consacraseși
a III-a (el, ea)
  • consacră
(să)
  • consacre
  • consacra
  • consacră
  • consacrase
plural I (noi)
  • consacrăm
(să)
  • consacrăm
  • consacram
  • consacrarăm
  • consacraserăm
  • consacrasem
a II-a (voi)
  • consacrați
(să)
  • consacrați
  • consacrați
  • consacrarăți
  • consacraserăți
  • consacraseți
a III-a (ei, ele)
  • consacră
(să)
  • consacre
  • consacrau
  • consacra
  • consacraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consacrat

  • 1. Stabilit, consfințit prin uz sau prin tradiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consfințit destinat stabilit un exemplu
    exemple
    • Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradițional. ODOBESCU, S. III 96.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaștere unanimă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi consacra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

consacra

  • 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: destina închina un exemplu
    exemple
    • Comuniștii își consacră cu abnegație toate forțele, cunoștințele și aptitudinile măreței cauze a eliberării omenirii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) dedica, a (se) devota.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dedica devota 3 exemple
      exemple
      • Bogdan consacră șase pagini tehnicii scrierilor d-lui Caragiale. GHEREA, ST. CR. II 46.
        surse: DLRLC
      • În zilele consacrate acestei sărbări, se înjunghiau numeroase jertfe de cîni și miei. ODOBESCU, S. I 202.
        surse: DLRLC
      • Alexandrescu și-a dat demisiunea ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662.
        surse: DLRLC
    • surse: DN
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 2 exemple
    exemple
    • O stare nouă de lucruri înlocuia o stare de lucruri consacrată printr-o lungă dezvoltare istorică. GHEREA, ST. CR. III 168.
      surse: DLRLC
    • Măsura și gradul civilizației... consacră statornicia și prefacerea limbilor de acum înființate. RUSSO, O. 66.
      surse: DLRLC
  • 3. A da un caracter sacru.
    surse: MDN '00

etimologie: