2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocoloșí [At: ANON. CAR. / V: ~ozí / Pzi: ~șesc / E: cocoloș] 1-2 vtr A (se) face cocoloș (1). 3 vr (D. vietăți) A se ghemui. 4 vr (Pex; d. vietăți) A se culca. 5 (Îe) A ~ cuiva vorba A răstălmăci vorbele, pentru a scăpa cu minciuna. 6 (Îae) A face pe cineva să se încurce. 7 (Îe) A o ~ A nimeri prost. 8-9 vt A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva Si: a mușamaliza. 10 vt (Pfm; mai ales d. copii) A răsfăța. 11-12 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 13 vt (Nob) A face ceva la repezeală și rău Si: a încurca.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăța, a răzgâia. 4. Refl. și tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloș.

COCOLOȘÍ, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6. 2. Tranz. (Mai ales despre copii) A răsfăța, a răzgîia, a cocoli. 3. Refl. (Despre persoane) A se înveli, a se înfășură în prea multe haine; a se înfofoli, a se încotoșmăna. Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38. ◊ Tranz. Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143. 3. Tranz. A face (ceva) cocoloș, a face ghem, mototol. Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123. Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100. [Tulburarea] aceasta ii venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă. ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.

A COCOLOȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se cocoloșească. 2) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenționat, prezentând într-o lumină favorabilă; a mușamaliza. 3) (mai ales copii) A îmbrăca în haine multe și groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna. /Din cocoloș

A SE COCOLOȘÍ se ~éște intranz. A se face cocoloș. /Din cocoloș

cocoloșí v. 1. a face cocoloș, a mototoli: a cocoloși hârtia; 2. fig. a acoperi, a ascunde (o faptă rea).

cocoloáșă sf vz cocoloș

cocoloș sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~oașă sf, gogo~, gogoliu sm / Pl: ~oașe, (rar) ~uri, ~i / E: pbl fo] 1 Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică Si: boț1, bulgăre, bulz, ghemotoc, gogoloi, mototol. 2 Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. 3 (Spc) Cocoloș (1) făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se bagă brânză sau urdă Si: boț, dodoc. 4 (Pex) Cocoloș (1) de cârpe, de hârtie întrebuințat ca dop. 5 (Bot; reg; pan) Cartof (1). 6 (Bot; reg) Știulete necurățat de boabe. 7 Umflătură.

COCOLÓȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț1, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de făină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Formație onomatopeică.

COCOLÓȘ, cocoloașe, s. n. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț1, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. și: (m.) cocoloși] – Probabil formație onomatopeică.

COCOLOÁȘĂ s. f. v. cocoloș.

COCOLÓȘ, cocoloașe, s. n. 1. Bucată dintr-o substanță (moale sau comprimabilă) căreia i s-a dat o formă aproape sferică; boț, bulgăr, mototol, ghemotoc.- Se zbenguiau... aruncîndu-și cocoloașe de hîrtie. PAS, Z. I 266. Frămintă cocoloașe de pîine. C. PETRESCU, C. V. 65. Marioara tăcea și pufnea din cînd în cînd spre Titu și-l bombarda cu cocoloașe de pîine. REBREANU, R. I 27. De capătul sforii leagă un cocoloș bun de alviță. ȘEZ. I 91. 2. Bulz făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se pune brînză sau urdă și căruia i se dă o formă rotundă; boț, urs. 3. Bulgăre mic de făină, de mălai, de griș etc. care rămîne mai tare într-o mîncare care nu a fost bine amestecată sau fiartă. Mămăligă cu cocoloașe.Pl. și: (s. m.) cocoloși. – Variantă: cocoloáșă (SLAVICI, N. I 258) s. f.

COCOLÓȘ ~oáșe n. 1) Bucată nu prea mare sferică dintr-un material; boț; ciuculete. ~ de hârtie. ~ de lut. 2) Bulgăre de făină sau crupe, rămas nefiert într-o mâncare; bol; bulz. 3) Boț de mămăligă fierbinte în care s-a pus brânză de oi; bulz. /Onomat.

cocoloș n. 1. ceva rotund și ghemuit: cocoloș de ceară, de zăpadă; 2. brânză înfășurată în mămăligă și coaptă pe cărbuni; 3. Mold. porumb necurățat. [Tras dintr’un primitiv coc sau gog, care exprimă o masă rotunjită și care e reprezentat românește, în afară de cocoloș sau gogoloș, de cocoașă și gogoașă, de gogon (cu derivatele gogonat, gogoneț)].

cocolóș (vest) și gogolóș (est) m. și n., pl. oașe (din răd. coco și gogo ca’n cocă, cocolan, cocolesc, cocoașă, gogoașă, goagă, care e rudă cu boboc, buburuz ș.a.). Bulz, boț, mototol (de zăpadă, de pîne, de hîrtie): copiiĭ se bat cu cocoloșĭ de zăpadă. Buburuz rămas neamestecat în mămăliga răŭ preparată: mămăligă cu cocoloșĭ. Bulz de mămăligă ferbinte umplu cu brînză de burduf (V. urs). Chist sebaceŭ. Vest. Rar. Ștulete. A face cocoloș, a cocoloși, a mușamaliza. – În est și totolóș (Șez. 7, 75) și gogoloț.[1]

  1. După alte surse, și: totoloț. LauraGellner

cocoloșésc v. tr. (d. cocoloș). Vest. Fac cocoloș, mototolesc, boțesc. Fig. Fac mușama. acoper o faptă rea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cocoloșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșésc, imperf. 3 sg. cocoloșeá; conj. prez. 3 să cocoloșeáscă

cocoloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocoloșésc, imperf. 3 sg. cocoloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoloșeáscă

cocolóș s. n. / s. m., pl. cocoloáșe/cocolóși

cocolóș s.n. / s.m., pl. n. cocoloáșe / m. cocolóși

arată toate definițiile

Intrare: cocoloși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoloși
  • cocoloșire
  • cocoloșit
  • cocoloșitu‑
  • cocoloșind
  • cocoloșindu‑
singular plural
  • cocoloșește
  • cocoloșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoloșesc
(să)
  • cocoloșesc
  • cocoloșeam
  • cocoloșii
  • cocoloșisem
a II-a (tu)
  • cocoloșești
(să)
  • cocoloșești
  • cocoloșeai
  • cocoloșiși
  • cocoloșiseși
a III-a (el, ea)
  • cocoloșește
(să)
  • cocoloșească
  • cocoloșea
  • cocoloși
  • cocoloșise
plural I (noi)
  • cocoloșim
(să)
  • cocoloșim
  • cocoloșeam
  • cocoloșirăm
  • cocoloșiserăm
  • cocoloșisem
a II-a (voi)
  • cocoloșiți
(să)
  • cocoloșiți
  • cocoloșeați
  • cocoloșirăți
  • cocoloșiserăți
  • cocoloșiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoloșesc
(să)
  • cocoloșească
  • cocoloșeau
  • cocoloși
  • cocoloșiseră
Intrare: cocoloș
cocoloș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoloș
  • cocoloșul
  • cocoloșu‑
plural
  • cocoloașe
  • cocoloașele
genitiv-dativ singular
  • cocoloș
  • cocoloșului
plural
  • cocoloașe
  • cocoloașelor
vocativ singular
plural
cocoloș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoloș
  • cocoloșul
  • cocoloșu‑
plural
  • cocoloși
  • cocoloșii
genitiv-dativ singular
  • cocoloș
  • cocoloșului
plural
  • cocoloși
  • cocoloșilor
vocativ singular
plural
cocoloașă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoloașă
  • cocoloașa
plural
  • cocoloașe
  • cocoloașele
genitiv-dativ singular
  • cocoloașe
  • cocoloașei
plural
  • cocoloașe
  • cocoloașelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocoloși

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face cocoloș, a (se) mototoli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boți mototoli șifona 3 exemple
    exemple
    • Căpitanul cocoloșea necăjit cîteva hîrtii de 20 [de lei]. DELAVRANCEA, S. 123.
      surse: DLRLC
    • Apucă hîrtia, o rupse încet în două, apoi în patru, cocoloși cele patru bucăți în palmă, le băgă în buzunar, apoi se ridică și stete nedumirit înaintea mea. SLAVICI, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • [Tulburarea] aceasta îi venea de la un petec de hîrtie cocoloșită, telegramă ce-i fusese trimisă în chiar dimineața acelei zile. MACEDONSKI, O. III 16.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, de greșeli etc.; a ascunde, a acoperi fapte reprobabile.
      exemple
      • De data aceasta scandalul n-a mai putut fi cocoloșit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/6.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. reflexiv tranzitiv A (se) înfofoli.
    exemple
    • Iarna se cocoloșea într-o bundă cu blană lățoasă, vara însă îți rămîneau ochii la el de frumos ce era îmbrăcat. DELAVRANCEA, H. T. 38.
      surse: DLRLC
    • Avea grijă să-i pună șoșonii în picioare și să-l cocoloșească bine în palton. PAS, Z. I 143.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cocoloș
    surse: DEX '09 DEX '98

cocoloș cocoloașă

  • 1. Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; boț.
    exemple
    • Se zbenguiau... aruncîndu-și cocoloașe de hîrtie. PAS, Z. I 266.
      surse: DLRLC
    • Frămîntă cocoloașe de pîine. C. PETRESCU, C. V. 65.
      surse: DLRLC
    • Marioara tăcea și pufnea din cînd în cînd spre Titu și-l bombarda cu cocoloașe de pîine. REBREANU, R. I 27.
      surse: DLRLC
    • De capătul sforii leagă un cocoloș bun de alviță. ȘEZ. I 91.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bulgăre mic și compact de făină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mămăligă cu cocoloașe.
        surse: DLRLC
  • 2. Bulz făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se pune brânză sau urdă și căruia i se dă o formă rotundă.
    surse: DLRLC sinonime: boț (cocoloș) urs

etimologie: