COCOLOȘI, cocoloșesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea o atitudine împăciuitoristă față de lipsuri, greșeli etc., a acoperi fapte reprobabile; a mușamaliza. 2. Tranz. A răsfăța; a răzgîi. 3. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca cu prea multe haine; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. 4. Tranz. și refl. A (se) face cocoloș, a (se) strînge ghem, mototol; a (se) ghemui. – Din cocoloș.