19 definiții pentru mototol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mototol1, ~oa [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) mormotol, motol / Pl: ~i, ~oale / E: mototoli] 1 sn Ghemotoc. 2 sn (D. oameni; îlv) A se face ~ A se ghemui. 3 sn (Îal; d. o colectivitate) A se îngrămădi. 4 sn (Îe) A face ~ A doborî pe cineva la pământ, a lăsa nemișcat, inert. 5 sn (Reg; îlv) A se da de-a ~ul A se rostogoli. 6 a Ghemuit. 7 a Mototolit. 8 sn (Reg) Pămătuf cu care se șterge vatra cuptorului. 9 sn (Reg) Vălătuc de fân. 10 sn (Reg; lpl) Bulgări de zăpadă. 11-12 smf, a (Om) încet la lucru. 13-14 smf, a (Om) prost.

mototol2, ~oa a [At: ALAS 8 IV, 1923, 4/1 / Pl: ~i, ~oale / E: ns cf matol, mototol1] (Arg) Beat.

MOTOTÓL, -OÁLĂ, mototoli, -oale, s. n., adj. 1. S. n. Obiect făcut cocoloș; ghem, ghemotoc. ◊ Expr. A face (pe cineva) mototol = a doborî (pe cineva) la pământ, a lăsa nemișcat, inert. A se face mototol = a se strânge, a se ghemui (de durere etc.). 2. Adj. (Adesea substantivat) Încet la lucru, bleg, moale; nătâng, prost. – Din mototoli (derivat regresiv).

MOTOTÓL, -OÁLĂ, mototoli, -oale, s. n., adj. 1. S. n. Obiect făcut cocoloș; ghem, ghemotoc. ◊ Expr. A face (pe cineva) mototol = a doborî (pe cineva) la pământ, a lăsa nemișcat, inert. A se face mototol = a se strânge, a se ghemui (de durere etc.). 2. Adj. (Adesea substantivat) Încet la lucru, bleg, moale; nătâng, prost. – Din mototoli (derivat regresiv).

MOTOTÓL1 s. n. (Adesea în construcție cu verbele «a cădea», «a ședea») Obiect făcut cocoloș; corp chircit; ghemotoc. Căzu mototol la pămînt, ca un morman de omăt prăbușit de căldura soarelui. BUJOR, S. 51. I-a aruncat... cît colo mototol. CARAGIALE, O. III 58. ◊ Fig. Marinică umbla pe drumeaguri, omuleț pribeag și rebegit, mototol negru risipit departe pe întinsul șesurilor. DUMITRIU, B. F. 14. Apucînd bine în brațe mototolul adormit, se sculă puternic în picioare și porni. CARAGIALE, O. I 304. ◊ Expr. A face mototol = a mototoli. Furtunile sînt niște copile nebunatice... într-o clipă fac pe om mototol, îl dărîmă la pămînt. SADOVEANU, M. C. 96. Omul face un sac mototol și-l pune sub cap. GÎRLEANU, L. 39.

MOTOTÓL2, -OÁLĂ, mototoli, -oale, adj. (Rar la f.; despre oameni) Lipsit de vigoare, bleg, tont. Se învîrtea prin casă, băcănită pe obraji și mototoală. STANCU, D. 440. Fără voință, bleg, mototol, ai să fii toată viața. pas, z. i 293. Mătușa Ruxanda se dădu doi pași înapoi, să-și vadă feciorul mai bine și să-l măsoare mai cu jale, cîtu-i de mototol și nevolnic, C. PETRESCU, R. dr. 20.

MOTOTÓL1 ~oále n. Lucru boțit și strâns în formă de ghem; cocoloș; ghemotoc. * A face ~ a mototoli. /v. a mototoli

MOTOTÓL2 ~oálă (~óli, ~oále) Care este greoi, neîndemânatic și nepriceput. /v. a mototoli

mototol n. 1. ghem; 2. ceva strâns tare, deformat; 3. fig. indolent: e mototol și adormit ISP. [Abstras din mototoli]. ║ adv. grămadă: căzu mototol sub masă ISP.

mototól n., pl. oale (d. mototolesc. Cp. și cu ung. motola, vîrtelniță). Munt. Boț, ghem, ghĭomotoc, lucru mototolit: a face basmaŭa, rufele, haĭnele mototol. Adv. A cădea mototol, a cădea grămadă, grămădit, fără putere. Adj. Motolog, fără energie: om mototol, femeĭe mototoală. V. fofoloc.

mormotol sn vz mototol1

mototoi ain [At: PĂCALĂ, M. R. 140 / E: cf mototol1] (Reg) Prostănac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mototól1 adj. m., pl. mototóli; f. mototoálă, pl. mototoále

mototól2 s. n., pl. mototoále

mototól adj. m., pl. mototóli; f. sg. mototoálă, pl. mototoále

mototól s. n., pl. mototoále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOTOTÓL s., adj. 1. s. v. ghemotoc. 2. adj. v. bleg.

MOTOTOL s., adj. 1. s. cocoloș, ghemotoc, (reg.) boboloș, tomoașă, (Olt. și Munt.) toltoașă. (A făcut hîrtia ~.) 2. adj. bleg, indolent, lălîu, moale, molatic, molîu, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.)

Intrare: mototol
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mototol
  • mototolul
  • mototolu‑
  • mototoa
  • mototoala
plural
  • mototoli
  • mototolii
  • mototoale
  • mototoalele
genitiv-dativ singular
  • mototol
  • mototolului
  • mototoale
  • mototoalei
plural
  • mototoli
  • mototolilor
  • mototoale
  • mototoalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)