înveli [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~văli, (rar) ~voli / Pzi: ~lesc și (rar) învăl / E: cf slv валити] 1-2 vtr A (se) acoperi cu ceva. 3 vt (Reg) A îmbrobodi mireasa ca pe o nevastă. 4 vt (Reg; îf învăli; îe) A ~ o fată A lua de nevastă o fată urmând ca nunta să aibă loc după întoarcerea feciorului din armată. 5 vt A acoperi o casă cu țiglă, cu tablă etc. 6 vt A acoperi coperta unui caiet sau a unei cărți cu hârtie, material plastic etc. Si: a îmbrăca. 7 vt A acoperi focul, jarul etc. cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit. 8 vt (Pop; îe) Ca și pisica: sapă și ~lește O persoană fățarnică își ascunde faptele rele. 9 vt (Rar) A astupa o groapă cu pământ. 10-11 vtr (Fig; d. cer) A (se) acoperi cu nori, ceață etc. 12 vr (Îe) Când se ~lește ziua cu noaptea Pe înserate. 13 vt A înfășură urzeala pe sulul dinapoi al războiului de țesut. 14 vt Reg) A trece o țesătură din lână prin piuă. 15-16 vtr A (se) înfășură în ceva. 17 vt (Pfm; îe) Rogojina nu te ~lește O unealtă rea nu poate servi bine.

ÎNVELI, † ÎNVĂLI (-lesc) I. vb. tr. 1 A înfășura: tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea și-l învălea iute cu paie, de-l înnădușea (CRG.); Ⓕ: el o învăli într’o căutătură de-o nespusă înduioșare (VLAH.) ¶ 2 Trans. spec. A îmbrobodi mireasa, gătind-o ca nevastă: mireasa cînd pleacă la biserică, pune o cunună pe cap, pe care n’o aruncă, pînă ce n’o învălesc, adică pînă ce n’o împodobesc ca nevastă (MAR.) ¶ 3 ⛓ A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului ¶ 4 A acoperi, a întinde ceva pe deasupra ca să se ascundă sau să se adăpostească un lucru; ~ focul, a-l acoperi cu cenușă: în sobă arsese un foc strașnic, îl învăluisem și astupasem, căci era ger afară (CRG.); ~ o casă cu tinichea, cu șindrilă. II. vb. refl. 1 A se înfășura; Ⓕ: pe înserate, cînd se învălea ziua cu noaptea... iaca numai că iese Crăișorul babei (MERA) ¶ 2 Trans. spec. A se îmbrobodi mireasa: în timpul acesta mireasa se învălește ca nevastă (PĂC.) ¶ 3 ⛓ A se înfășura (urzeala) pe sulul dinapoi al războiului: sulul împrejurul căruia se învălește coarda (LIUB.) ¶ 4 A se acoperi [vsl. valiti].

ÎNVELI, învelesc, vb. IV. Tranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A acoperi; (urmat de determinări introduse prin prep. «în») a înfășura. A învelit copilul cu plapuma. A învelit pachetul în hîrtie. ▭ Ofițerul de cuart, învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16. A întîlnit doi tineri călări, care se îndreptau în fuga cailor spre dealul Catalinei, din care a cunoscut pe Dragomir curteanul, iar pe celălalt nu l-a putut videa, fiind învelit cu mantaua. NEGRUZZI, S. I 108. ◊ Fig. [Boul] pornește cu pași grei, se apropie de stăpîn, pînă cînd îl învelește în umbra trupului lui trudit, ca într-o pînză răcoroasă. GÎRLEANU, L. 39. (Fără determinare) Soarele e galben, norii-l învelesc, Rîurile albe în sînge roșesc. BOLINTINEANU, O. 10. ◊ Refl. De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mă-nveli. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. (Cu pronunțare regională) Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrîmi, apoi învălindu-se în mantaua ce i-o țăsuse... se culcă. EMINESCU, N. 29. ♦ (Cu privire la cărți sau caiete) A acoperi scoarțele cu hîrtie; a îmbrăca. 2. (Cu privire la case) A acoperi cu țiglă, tablă etc. Casa noastră e învelită cu șindrilă. STANCU, D. 295. Casele învălite cu argint... strălucea la soare. ISPIRESCU, L. 300. 3. (Cu privire la foc) A acoperi cu un strat de pămînt, de cenușă etc., pentru a face să ardă mocnit; a învălui. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit Și prin satul adormit Doar vrun cîne-n somn mai latră Răgușit. COȘBUC, P. I 48.

A ÎNVELI ~esc tranz. 1) A acoperi cu ceva de asupra sau de jur împrejur. 2) (urzeală) A înfășura pe sulul dinapoi al războiului de țesut. /în + sl. valiti

învelì v. 1. a pune sau întinde deasupra sau pe margini: a înveli casa, pa-tul, focul; 2. a înfășură. [V. văl: lit. a acoperi cu un văl].

învăli v vz înveli

învoli v vz înveli

ÎNVĂLI ... 👉 ÎNVELI ...

ÎNVELIT, † ÎNVĂLIT I. adj. p. ÎNVELI, ÎNVĂLI. 1 Înfășurat: un pachet ~ ¶ 2 spec. Înfășurat la cap, îmbrobodit: dintr’acei doi Turci... era unul... învălit turcește, pre carele apoi l-au făcut Dumitrașco-Vodă agă (N.-COST.); Trans. despre neveste: fetele umblă cu capul gol... pe cînd nevestele sînt învălite, adesea îmbroboite cu ștergare (IK.-BRS.) ¶ 3 ⛓ Înfășurat împrejurul sulului dinapoi ai războiului: sulul cu firele învălite... se așază pe picioarele dinapoi ale războiului (PĂC.) ¶ 4 Olten. Învoit, îndesat (despre flori și crestele păsărilor) (CIAUȘ.) ¶ 5 Acoperit ¶ ¶ C. NEÎNVELIT. II. sbst. Faptul de a (se) înveli: ~ul cărților; învălitul pînzei este operația ce urmează urzitul (PAMF.).

învălésc (est) și învelésc (vest) v. tr. (în și vsl. valiti, a învăli, a învălui, a învălătuci, d. valŭ, val, undă. V. nă- și pră-vălesc, vălătuc). Acoper: zăpada învălește pămîntu, a învăli un bolnav cu plapoma. Învălătucesc, înfășor: niște mănușĭ învălite într’o hîrtie. V. refl. Mă acoper (cu plapoma).

învelésc, -líș, -litoare, V. învăl-.

înveli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învelesc, 3 sg. învelește, imperf. 1 înveleam; conj. prez. 1 sg. să învelesc, 3 să învelească

înveli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învelesc, imperf. 3 sg. învelea; conj. prez. 3 să învelească

înveli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învelesc, imperf. 3 sg. învelea; conj. prez. 3 sg. și pl. învelească

înveli

învelesc.

înveli (învelesc, învelit), vb. – 1. A înfășura. – 2. A acoperi, a pune ceva deasupra. – 3. A umple. – 4. A înfășura urzeala pe sulul războiului. – 5. A da la piuă. – Var. învăli. Mr. anvălescu, anvalire, megl. anváles, anvăliri. Sl. valiti (Cihac, II, 106; DAR), cf. val, și bg. valjam. Accepțiile apar și în sl. și se explică toate plecîndu-se de la ideea de bază, aceea de „sul”. Der. din lat. *invelāre (Meyer, Alb. St., IV, 105), nu este posibilă. Der. învelitoare (var. învelitură), s. f. (ceea ce servește la învelit sau acoperit; husă; cuvertură, pătură; capac; acoperiș); înveliș, s. n. (obiect care servește la învelit; capac; husă; acoperiș); învelit, adj. (acoperit; pieptănat; căptușit; bătut în piuă; rotofei).

ÎNVELI vb. 1. a (se) acoperi, a (se) înfășura, (înv. și pop.) a (se) coperi, a (se) înfășura, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma.) 2. v. îmbrăca.

ÎNVELI vb. 1. a (se) acoperi, a (se) înfășura, (înv. și pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma și s-a culcat.) 2. a (se) acoperi, a (se) îmbrăca, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.)

A (se) înveli ≠ a (se) dezveli

A înveli ≠ a dezveli