COCOLOȘ sm. și (pl. -oașe) sn. 1 Ori-ce materie (hîrtie, cîrpă. pămînt, zăpadă, brînzâ, etc.) făcută mototol, strînsă ghem; bulgăre (Mold. „boț”): ~ de hîrtie, de ceară; e mare păcat de cel ce pune ~ de brînză pe jăratec (GOR.) ¶ 2 🍽 Bulgăre ce se formează în mămăligă, cînd nu-i fiartă de ajuns sau nu s’a amestecat bine (Mold. „buburuză”): cîți ~i sînt în mămăliga dintîiu, atîția cumnați ai să ai (GOR.) ¶ 3 🍽 Mămăligă făcută dintr’un bulgăre de brînză învelit cu mămăligă și pus să se coacă (MAN.) ¶ 4 Pr. ext. Umflătură, nod: omul cel strîmb, cu două cocoloașe în frunte (DEM.) ¶ 5 Ștulete de porumb necurățat de boabe: din tot pogonul... patru banițe porumb bătut sau opt ~i (LEG.-CAR.).