2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clipoceálă1 sf [At: DEX2 / Pl: ~océli / E: clipoci1 + -eală] 1 Susurare. 2 Susur.

clipocea2 sf [At: EMINESCU, E. 231 / V: ~ose~, ~osa~ / Pl: ~oceli / E: clipoci2 + -eală] (Înv) Somnolență.

CLIPOCEÁLĂ2, clipoceli, s. f. (Reg.) Faptul de a clipoci2; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolență, clipocire2. – Clipoci2 + suf. -eală.

CLIPOCEÁLĂ1, clipoceli, s. f. Faptul de a clipoci1; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire1, clipocit. – Clipoci1 + suf. -eală.

CLIPOCEÁLĂ1, clipoceli, s. f. Faptul de a clipoci1; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire1, clipocit. – Clipoci1 + suf. -eală.

CLIPOCEÁLĂ2, clipoceli, s. f. (Reg.) Faptul de a clipoci2; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolență, clipocire2. – Clipoci2 + suf. -eală.

CLIPOCEÁLĂ, clipoceli, s. f. Moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; clipocire. (Poetic) Acoperișul bordeiului se înălța.... deasupra zăpezilor, oploșind un ochi de geam luminat de clipoceala palidă a unui opaiț. GALAN, Z. R. 253.

CLIPOCEÁLĂ ~ éli f. reg. Stare intermediară între somn și trezire; piroteală; moțăială; somnolență; picoteală. [Sil. -cea-lă] /a clipoci + suf. ~eală

clipoceală f. ațipire ușoară.

clipoceálă f., elĭ. Acțiunea de a clipoci.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clipoceálă s. f., g.-d. art. clipocélii; pl. clipocéli

clipoceálă (susurare, somnolență) s. f., g.-d. art. clipocélii; pl. clipocéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLIPOCEÁLĂ s. v. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală.

CLIPOCEÁLĂ s. v. clipocit.

clipocea s. v. AȚIPEALĂ. AȚIPIRE. DORMITARE. MOȚĂIALĂ. MOȚĂIRE. MOȚĂIT. MOȚĂITURĂ. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PIROTEALĂ. PIROTIRE. SOMNOLENȚĂ. TOROPEALĂ.

CLIPOCEA s. clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ a unei ape.)

Intrare: clipoceală (moțăială)
clipoceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clipocea
  • clipoceala
plural
  • clipoceli
  • clipocelile
genitiv-dativ singular
  • clipoceli
  • clipocelii
plural
  • clipoceli
  • clipocelilor
vocativ singular
plural
Intrare: clipoceală (zgomot)
clipoceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clipocea
  • clipoceala
plural
  • clipoceli
  • clipocelile
genitiv-dativ singular
  • clipoceli
  • clipocelii
plural
  • clipoceli
  • clipocelilor
vocativ singular
plural

clipoceală (moțăială)

etimologie:

  • clipoci + sufix -eală.
    surse: DEX '09 NODEX

clipoceală (zgomot)

etimologie:

  • clipoci + sufix -eală.
    surse: DEX '09