8 definiții pentru clipocire (moțăială)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLIPOCÍRE2, clipociri, s. f. (Reg.) Clipoceală2. – V. clipoci2.

CLIPOCÍRE2, clipociri, s. f. (Reg.) Clipoceală2. – V. clipoci2.

clipocíre2 sf [At: DA / V: ~otí~, ~osí~ / Pl: ~ri / E: clipoci2] (Îrg) 1 Moțăială. 2 Modificare a intensității.

clipocíre1 sf [At: DA ms / V: ~otí~ / Pl: ~ri / E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).

CLIPOCÍRE, clipociri, s. f. Faptul de a clipoci1; moțăire, ațipire, clipoceală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clipocíre s. f., g.-d. art. clipocírii; pl. clipocíri

clipocíre s. f., g.-d. art. clipocírii; pl. clipocíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLIPOCÍRE s. v. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală.

clipocire s. v. AȚIPEALĂ. AȚIPIRE. DORMITARE. MOȚĂIALĂ. MOȚĂIRE. MOȚĂIT. MOȚĂITURĂ. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PIROTEALĂ. PIROTIRE. SOMNOLENȚĂ. TOROPEALĂ.

Intrare: clipocire (moțăială)
clipocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clipocire
  • clipocirea
plural
  • clipociri
  • clipocirile
genitiv-dativ singular
  • clipociri
  • clipocirii
plural
  • clipociri
  • clipocirilor
vocativ singular
plural