13 definiții pentru ațipeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Faptul de a ațipi; starea celui ațipit. – Ațipi + suf. -eală.

ațipea sf [At: DA / Pl: ~eli / E: ațipi + -eală] 1-6 Ațipire (1-6).

AȚIPEA (pl. -eli) sf. Starea în care se găsește cineva cînd ațipește: omul s’a repezit, ca fript, din ațipeala sa (GRIG.).

AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Faptul de a ațipi; starea celui ațipit. – Ațipi + suf. -eală.

AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. 1. Starea celui ațipit; ațipire. Onufrie se trezi din ațipeală, răspunse oftînd: Noi, Rozalie, n-am avut jtici boi, nici car în zilele noastre. CAMILAR, TEM. 24. Ațipeala care-i întovărășea totdeauna mistuirea nu venea ca de obicei să-l cuprindă într-o moleșire plăcută. SADOVEANU, Z. C. 108. Era gata să adoarmă... Dar sări din ațipeala lui, căci richițele și bălăriile foșniră și o formă albă trecu prin sîngele amurgului. GALACTION, O.I 137. 2. Fig. Lîncezeală, moleșeală, amorțire, apatie. Dar ce era jalea și ațipeala asta? CAMILAR, T. 219.

AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Starea celui ațipit. ♦ Fig. Lîncezeală, amorțire; apatie. – Din ațipi + suf. -eală.

ațipeală f. înțepenire după moțăeală și înainte de adormire.

ațipeálă f., pl. elĭ. Început de adormire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ațipea s. f., g.-d. art. ațipelii; pl. ațipeli

ațipea s. f., g.-d. art. ațipelii; pl. ațipeli

ațipea s. f., g.-d. art. ațipelii; pl. ațipeli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AȚIPEA s. ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie.

Intrare: ațipeală
ațipeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațipea
  • ațipeala
plural
  • ațipeli
  • ațipelile
genitiv-dativ singular
  • ațipeli
  • ațipelii
plural
  • ațipeli
  • ațipelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ațipea, ațipelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a ațipi; starea celui ațipit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ațipire
    • format_quote Onufrie se trezi din ațipeală, răspunse oftînd: Noi, Rozalie, n-am avut nici boi, nici car în zilele noastre. CAMILAR, TEM. 24. DLRLC
    • format_quote Ațipeala care-i întovărășea totdeauna mistuirea nu venea ca de obicei să-l cuprindă într-o moleșire plăcută. SADOVEANU, Z. C. 108. DLRLC
    • format_quote Era gata să adoarmă... Dar sări din ațipeala lui, căci richițele și bălăriile foșniră și o formă albă trecu prin sîngele amurgului. GALACTION, O.I 137. DLRLC
  • 2. figurat Amorțire, apatie, lâncezeală, moleșeală. DLRLC
    • format_quote Dar ce era jalea și ațipeala asta? CAMILAR, T. 219. DLRLC
etimologie:
  • Ațipi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.