moțăire sf [At: JIPESCU, O. 106 / E: moțăi¹] (Rar) 1-4 Moțăială (1-4).

MOȚĂIRE s. v. ațipire.

moțăire s.f. aromeală, aromire, ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, <livr.> somnolaritate, <rar> dormitat, semisomn, somnie, <reg.> clipoceală², clipocire², picuială, pioceală, pircoteală, pircotit, somnoreală, somnoroșeală, <înv.> apestire, somnărie, somnorie, somnoroșie, somnoșare.

MOȚĂIRE s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

MOȚĂIRE s. f. (Rar) Moțăială; f i g. lîncezeală, pasivitate. Mă mir pentru ce atîta necăpuială, atîta uituceală și moțăire ? JIPESCU, O. 106. – V. moțăi¹.