8 definiții pentru picotire picotare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PICOTÍRE s. f. Faptul de a picoti. – V. picoti.
PICOTÍRE s. f. Faptul de a picoti. – V. picoti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
picotire sf [At: POLIZU / V: ~are sf / Pl: ~ri / E: picoti] (Rar) 1 Ațipire. 2 Somnolență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
picotare sf vz picotire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PICOTÁ vb. I v. picoti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
picotíre s. f., g.-d. art. picotírii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
picotíre s. f., g.-d. art. picotírii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
PICOTÍRE s. v. ațipire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PICOTIRE s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||