3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUBÚC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. Fig. (Fam.) Avantaj sau câștig ilicit. – Din tc. çubuk.

CIUBÚC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. ♦ Țeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. Fig. (Fam.) Avantaj sau câștig ilicit. – Din tc. çubuk.

ciubuc sn [At: TARIF (1761), ap. ȘIO / V: (reg) ceb~, cib~, ~ut / Pl: (1-12), ~uri (13) / E: tc çubuk, bg чибук] 1 (Îrg) Vergea. 2 (Îrg) Vargă de făcut cozi de lulele. 3 (Înv) Pipă (orientală) cu țeavă lungă. 4 (Înv) Țeavă de lulea Si: (reg) cămiș. 5 (Reg) Tub scurt de fildeș, de chihlimbar etc., care se pune la capătul țevii lulelei și pe care îl ia fumătorul în gură Si: muștiuc, (iuz) imamea. 6 (Reg) Baston. 7 (Reg) Produs zaharos în formă de bastonaș (spiralat). 8 (Reg) Fire din țesătura unei stofe ieșite în relief față de restul bătăturei. 9 Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. Si: brâu, chenar, colac, cornișă, părcan. 10 Unealtă cu care se fac asemenea ornamente Si: ciubucar, lambar. 11 (Pfm; îe) A fi ~ A fi amorezat. 12 (Pfm; îe) A aprinde (sau a trage ori a bea) ~ A fuma. 13 (Fig; pfm) Bacșiș.

CIUBÚC, ciubuce și (3) ciubucuri, s. n. 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă (și cu imamea de fildeș sau de chihlimbar). V. lulea, narghilea. Șade turcul, gras, uituc, Și-i tot trage din ciubuc. BANUȘ, B. 29. Nedreptatea de pe pămînt vine de la aceia cu pungă groasă, cu ciubuc mare, cu burtă mare. PAS, L. II 99. Sorbiră din cafea, traseră de două-trei ori din ciubuc. GHICA, S. 282. Maiorul se ținea în picioare... pufăind nemțește dintr-un ciubuc. RUSSO, O. 48. ♦ Țeava de lulea. Mă dusei pe ici-colea După ciubuc de lulea. ȘEZ. I 296. 2. Ornament în relief, cu un profil dreptunghiular sau curbat, care înconjură un perete, un tavan, o piesă de tîmplărie etc. V. chenar, cornișă. Pe dinafară, șase ferestre mari, ciubuce și ornamente monumentale. CARAGIALE, O. II 97. 3. (Familiar, caracteristic pentru societatea burgheză) Avantaj (material, adesea bănesc) sau cîștig (neoficial, luat pe sub mînă, adesea necinstit); bacșiș; ciupeală, șperț.

CIUBÚC2 ~ce n. 1) Pipă de tip oriental cu tub lung. ◊ A trage din ~ a fuma. 2) Ornament în relief la un perete sau la o fereastră. /<turc. çubuk

CIUBÚC1 ~uri n. pop. Câștig obținut fără muncă; venit ilicit; bacșiș. A da ~. A face ~uri. /<turc. çubuk

ciubuc n. 1. lulea orientală cu țeava lungă și cu imamea de fildeș: boierul trage ciubuc în vremea asta AL.; 2. vargă ce zidarii trag pe pereți ori tavanuri: pereții erau împodobiți, iar ciubucele erau poleite ISP.; 3. dungă pe pânzeturi și covoare de lână; 4. cofetură în formă de bastonaș, făcută din zahăr cu boia roșie. [Turc. ČUBUK].

cĭubúc n., pl. e (turc. čubuk, čebuk și čibuk; ngr. tsibúki, bg. sîrb. čibuk, rus. čubúk). Lulea orientală lungă. Băț (baston, bucată) de ceară roșie, de acadea, de cĭocolată. Dungă, brîŭ proeminent făcut pe zidurĭ ca ornament. Adv. Fam. Înamorat cĭubuc (maĭ des lulea), foarte înamorat. – Maĭ rar cibuc, vechĭ și cebuc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciubuc2 (pipă; ornament) (înv.) s. n., pl. ciubuce

ciubuc1 (bacșiș) (fam.) s. n., pl. ciubucuri

ciubuc2 (bacșiș) s. n., pl. ciubucuri

ciubuc1 (pipă, ornament) s. n., pl. ciubuce

ciubúc (bacșiș) s. n., pl. ciubucúri

ciubúc (pipă, ornament) s. n., pl. ciubúce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUBÚC s. (TEHN.) ciubucar, lambar, lămbuitor, (rar) tipar. (~ al zidarului.)

CIUBUC s. (TEHN.) ciubucar, lambar, lămbuitor, (rar) tipar. (~ al zidarului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciubúc (ciubuce), s. n.1. Nuia, vargă, joardă. – 2. Băț, stinghie. – 3. Ornament în relief, mulură. – 4. Cornișă. – 5. Rindea de fălțuit. – 6. Dungă, linie la țesături. – 7. Țeavă de lulea. – 8. Pipă, lulea. – 9. (Arg.) Pleașcă, chilipir. – Mr. ciubucă, ciubuche, megl. ciăbuc. Tc. çubuk, çibuk (Roesler 69; Meyer 446; Șeineanu, II, 136; Ronzevalle 75); cf. ngr. τζιμβούϰι, τζουμβούϰι, alb. tšibuk, tšubuk, bg. čibuk, sb. čibuk, pol. cybuch, rus., rut. čubuk, sp. chibuqui.Der. ciubeică, s. f. (pipă uzată); ciubucar, s. m. (fabricant de pipe; rindea de fălțuit); ciubucciu, s. m. (înv., fabricant de pipe; slujitor care avea sarcina să curețe și să aprindă pipa domnitorului); ciubuccerie, s. f. (îndeletnicirea acestui slujitor). După Miklosich, Wander., 14, rut. provine din rom. Pentru der. de la ciubeică, Pascu, Suf., 238 și Iordan, Dift., 102; totuși această der. este greu de acceptat, dacă nu se ține seama de o confuzie cu ciovei.

Intrare: ciubuc (bacșiș)
ciubuc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubuc
  • ciubucul
  • ciubucu‑
plural
  • ciubucuri
  • ciubucurile
genitiv-dativ singular
  • ciubuc
  • ciubucului
plural
  • ciubucuri
  • ciubucurilor
vocativ singular
plural
ciubut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciubuc (ornament)
ciubuc1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubuc
  • ciubucul
  • ciubucu‑
plural
  • ciubuce
  • ciubucele
genitiv-dativ singular
  • ciubuc
  • ciubucului
plural
  • ciubuce
  • ciubucelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciubuc (pipă)
ciubuc1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubuc
  • ciubucul
  • ciubucu‑
plural
  • ciubuce
  • ciubucele
genitiv-dativ singular
  • ciubuc
  • ciubucului
plural
  • ciubuce
  • ciubucelor
vocativ singular
plural
cebuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciobâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciubuc, ciubucurisubstantiv neutru

etimologie:

ciubuc, ciubucesubstantiv neutru

  • 1. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe dinafară, șase ferestre mari, ciubuce și ornamente monumentale. CARAGIALE, O. II 97. DLRLC
etimologie:

ciubuc, ciubucesubstantiv neutru

  • 1. Pipă (orientală) cu țeava lungă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: pipă
    • format_quote Șade turcul, gras, uituc, Și-i tot trage din ciubuc. BANUȘ, B. 29. DLRLC
    • format_quote Nedreptatea de pe pămînt vine de la aceia cu pungă groasă, cu ciubuc mare, cu burtă mare. PAS, L. II 99. DLRLC
    • format_quote Sorbiră din cafea, traseră de două-trei ori din ciubuc. GHICA, S. 282. DLRLC
    • format_quote Maiorul se ținea în picioare... pufăind nemțește dintr-un ciubuc. RUSSO, O. 48. DLRLC
    • 1.1. Țeavă de lulea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă dusei pe ici-colea După ciubuc de lulea. ȘEZ. I 296. DLRLC
    • chat_bubble A trage din ciubuc = fuma. NODEX
      sinonime: fuma
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii

Un articol lingvistic