ciubuc sn [At: TARIF (1761), ap. ȘIO / V: (reg) ceb~, cib~, ~ut / Pl: (1-12), ~uri (13) / E: tc çubuk, bg чибук] 1 (Îrg) Vergea. 2 (Îrg) Vargă de făcut cozi de lulele. 3 (Înv) Pipă (orientală) cu țeavă lungă. 4 (Înv) Țeavă de lulea Si: (reg) cămiș. 5 (Reg) Tub scurt de fildeș, de chihlimbar etc., care se pune la capătul țevii lulelei și pe care îl ia fumătorul în gură Si: muștiuc, (iuz) imamea. 6 (Reg) Baston. 7 (Reg) Produs zaharos în formă de bastonaș (spiralat). 8 (Reg) Fire din țesătura unei stofe ieșite în relief față de restul bătăturei. 9 Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. Si: brâu, chenar, colac, cornișă, părcan. 10 Unealtă cu care se fac asemenea ornamente Si: ciubucar, lambar. 11 (Pfm; îe) A fi ~ A fi amorezat. 12 (Pfm; îe) A aprinde (sau a trage ori a bea) ~ A fuma. 13 (Fig; pfm) Bacșiș.