TIPAR, tipare, s. n. 1. Ansamblul operațiilor de tipărire a unui text; tehnica, meșteșugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ◊ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ◊ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecționează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clișeu, șablon. ♦ Ștanță pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ.

tipar sn [At: PO 11/16 / V: (înv) ~iu / Pl: ~e / E: ngr τυπάρι(ον)] 1 (Înv) Tipografie (2). 2 Totalitatea operațiilor de tipărire a unui text. 3 Imprimare cu ajutorul mașinilor tipografice. 4 Tehnica de a tipări (1). 5 Ansamblul mijloacelor tehnice care imprimă un text Si: (înv) teasc (7). 6 (Îs) ~ înalt Tipar (3) la care elementele tipăritoare sunt în relief Si: pantografie. 7 (Îs) ~ adânc Tifdruc (1). 8 (îs) ~ plan Tipar (3) la care elementele tipăritoare nu prezintă o înălțare sau o adâncire sensibilă față de suprafața netipăritoare. 9 (Îlv) A da (ceva) la~ sau, îrg, a da (sau a bate, a pune, a scoate) în (sau sub) ~ A tipări (2). 10 (Îe) A fi (sau a se afla) sub ~ A fi (sau a se afla) în curs de tipărire. 11 (Îae) A fi (sau a se afla) în curs de apariție. 12 (D. texte, scrieri; îe) A vedea lumina ~ului sau a ieși (înv, a scăpa) de sub ~ A apărea (6). 13 (Înv; îe) A da (pe cineva) în ~ A vorbi în presă despre cineva. 14 (Înv; îe) A scoate în ~ A scoate la iveală ceva. 15 (Mol; d. scris, zugrăveală; îe) A fi ca de ~ sau parcă-i de ~ A fi frumos. 16 (Înv) Ziare. 17 (Înv; îs) Libertatea ~ului Libertatea presei. 18 Formă în care se toarnă anumite materiale pentru a primi aspectul dorit Si: (înv) tip¹ (3). 19 (Pop; îe) Parcă-s ieșiți (toți) dintr-un (sau după un) ~ Se spune despre obiecte sau ființe de același fel. 20 Șablon (din lemn sau din hârtie) după care se pot confecționa diferite obiecte (mai ales de îmbrăcăminte) Si: model. 21 Unealtă de zidărie cu ajutorul căreia se fac ciubucele Si: ciubucar. 22 Ștanță pentru baterea monedelor. 23 (Cns) Ansamblul pieselor care constituie forma pentru obținerea elementelor prefabricate de beton, de beton armat sau de ipsos Si: cofraj. 24 (Înv) Urmă. 25 (Fig) Model. 26 (Fig) Clișeu (5).

TIPAR, tipare, s. n. 1. Ansamblul operațiilor de tipărire a unui text; tehnica, meșteșugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ◊ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ◊ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecționează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clișeu, șablon. ♦ Ștanță pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ.

TIPAR, tipare, s. n. 1. Totalitatea operațiilor de tipărire a unui text; imprimare cu ajutorul mașinilor tipografice; tehnica, meșteșugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice care imprimă un text. Trimite la tipar o carte amuzantă. TOPÎRCEANU, P. 50. Tu, drag copil al închipuirii mele, mîni vei vedea lumina tiparului. GANE, N. III 155. Am dat de o greșeală de tipar. ALECSANDRI, S. 154. În zilele noastre, un scriitor fără tipar este un soldat fără armă, un căpitan fără comandă, mai puțin decît nimic. BOLLIAC, O. 53. ◊ Coală de tipar v. coală. ◊ Expr. Bun de tipar v. bun⁴ (III 1). A da (ceva) la tipar = a preda pentru publicare. A da (pe cineva) în tipar = a vorbi în presă despre cineva. De ar fi o mulțumire să te vezi în tipar dat... apoi eu te-aș ferici. ALEXANDRESCU, M. 245. (Despre texte, scrieri) (A fi sau a se afla) sub tipar = (a se afla) în pregătire pentru a apărea, (a fi) în curs de tipărire. Trei mari scrieri ale lui Bolliac... sînt sub tipar. GHICA, A. 574. 2. Șablon, model (după care se pot confecționa diferite lucruri). Cu creionul mi-a luat de jur împrejur tiparul tălpii. I. BOTEZ, ȘC. 32. ♦ Formă în care se toarnă sau se confecționează anumite obiecte. După ce au fost turnate în tipare, cărămizile sînt puse la uscat. BOGZA, C. O. 219. ◊ Fig. O limbă... își sfarmă și își înnoiește necontenit tiparele. SADOVEANU, E. 38. Orice rol al actorului trebuie să fie creat după tiparele vieții. SAHIA, U.R.S.S. 144. ♦ Formă, ștanță pentru baterea monedelor. Zavragiii, țiganii căldărari, care au și tipare de bani, sînt cei mai bogați. ȘEZ. III 36. ♦ Cofraj. 3. Urmă, întipărire. Cine-și mai aduce aminte astăzi de noroiul adînc de un cot din zăvoiul Orbului... în care pocnea picioarele cailor și lăsau tipar la fiecare pas! GHICA, S. XVII.

TIPAR ~e n. 1) Totalitate a procedeelor folosite la imprimarea tipografică a unui text, a unei ilustrații etc. 2) Ansamblu de mijloace tehnice cu ajutorul cărora se publică un text. Hârtie de ~. ◊ Bun de (sau pentru ) ~ gata pentru editare. A da la ~ a preda un manuscris spre tipărire. 3) Obiect determinat după care se reproduc obiectele identice; calapod; șablon; model. 4) Urmă lăsată pe o suprafață prin apăsare. /<ngr. tipári[on], sl. tiparu

tipar n. 1. obiect găunos în care se introduce materii lichide sau moi spre a le da o formă determinată: tipar de turnat gloanțe; 2. ciubucul zidarului; 3. model de hârtie pentru croitori; 4. formă în care se toarnă caracterele tipografice, etc.; 5. arta de a tipări și producțiunea acestei arte: invențiunea tiparului; 6. tipografie: greșeli de tipar; 7. presă: libertatea tiparului. [Gr. bizantin TYPÁRION, întipărire].

tipár n., pl. e (mgr. typárion, d. týpos, tip; vsl. tiparŭ). Formă, model, tip după care se reproduc altele. (De ex.: un desemn, o croĭală făcută din hîrtie, o întipărire în gips orĭ în metal ca să tornĭ acolo alt material și să ĭasă tot obĭecte de aceĭașĭ formă: tipar de fabricat banĭ, de turnat gloanțe, litere tipografice ș. a.). Arta de a tipări, de a reproduce paginĭ scrise: invențiunea tiparuluĭ se datorește luĭ Gutenberg. Presa (ziarele, revistele și cărțile): se abuzează de libertatea tiparuluĭ. Bun de tipar, bun de tipărit, de dat la mașina tipografică. A da la tipar, a tipări (V. stambă). Greșelĭ de tipar, greșelĭ de tipărire. Fig. Formă, tip: urît tipar de om!

tipariu sn vz tipar

tipar s. n., pl. tipare

tipar s. n., pl. tipare

tipar s. n., pl. tipare

TIPAR s. v. ciubuc, ciubucar, clișeu, imprimerie, lambar, lămbuitor, loc comun, tipografie.

TIPAR s. 1. v. tipărire. 2. (TIPOGR.) (înv.) stambă. (A da la ~.) 3. (TIPOGR.) tipar adânc v. calcografie; tipar înalt = pantografie. 4. v. zaț. 5. v. presă. 6. v. ștanță. 7. v. urmă. 8. v. șablon. 9. v. calapod. 10. (rar) patron. (~ pentru un obiect de îmbrăcăminte.) 11. model, prototip. tip. (A construit templul după ~ele grecești.) 12. model, (înv.) izvod. (Un ~ de scrisoare.) 13. v. cofraj. 14. v. formă. 15. tipar metalic v. cochilă.

TIPAR s. 1. (TIPOGR.) imprimare, publicare, tipărire. (Bun pentru ~.) 2. (TIPOGR.) (înv.) stambă. (A da la ~.) 3. (TIPOGR.) tipar adînc = calcografie, tifdruc; tipar înalt = pantografie. 4. (TIPOGR.) zaț. (Scoate rama care închide ~.) 5. presă. (Libertatea ~.) 6. ștanță. (~ pentru baterea monedelor.) 7. întipărire, urmă, (fig.) amprentă. (Picioarele lăsau ~e adînci în noroi.) 8. model, șablon. (~ de zugrăveli.) 9. calapod, formă, model, (pop.) calup. (Obiect confecționat după ~.) 10. (rar) patron. (~ pentru un obiect de îmbrăcăminte.) 11. model, prototip, tip. (A construit templul după ~ele grecești.) 12. model, (înv.) izvod. (Un ~ de scrisoare.) 13. (CONSTR.) cofraj. (~ pentru grinzi de beton.) 14. (IND.) formă. (Toarnă fonta în ~.) 15. (IND.) tipar metalic = cochilie.

tipar s. v. CIUBUC. CIUBUCAR. CLIȘEU. IMPRIMERIE. LAMBAR. LĂMBUITOR. LOC COMUN. TIPOGRAFIE.

tipar (-re), s. n. – 1. Formă, matrice. – 2. Etalon, șablon. – 3. Model, formă. – 4. Urmă, amprentă. – 5. Tipografie, presă tipografică. – 6. Imprimare, publicație. Mgr. τυπάριον (Cihac, II, 707; Murnu 56), cf. sl. tiparŭ (Conev 114). – Der. tipări, vb. (a reproduce, a imprima, a publica, a da formă, a modela); tipăreală, s. f. (imprimare, munca de tipar); tipăritură, s. f. (publicație); tiparnă, s. f. (înv., tipografie), din sl. tiparĭnŭ, cultism; tiparnic, adj. (tipărit; de tipar, tipografic), înv.; tiparniță, s. f. (tipar, tipografie), înv.; întipări, vb. (a imprima); retipări, vb. (a reimprima).

a vedea lumina tiparului expr. a fi tipărit, a fi editat.

a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil.