9 definiții pentru lămbuitor
Explicative DEX
lămbuitor sn [At: DAMÉ, T. 115 / Pl: ~oare / E: lămbui + -tor] (Îrg) Lambar (1).
LĂMBUITOR, lămbuitoare, s. n. Lambar. – Pronunțat: -bu-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lămbuitór n., pl. oare. Rîndea de lămbuit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
lămbuitor (pop.) (desp. -bu-i-) s. n., pl. lămbuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lămbuitor (-bu-i-) s. n., pl. lămbuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lămbuitor s. n., pl. lămbuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
LĂMBUITOR s. (TEHN.) 1. v. ciubuc. 2. v. lambar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lămbuitor s.n. 1 (tehn.; în dulgherie) lambar, lambă, <pop.> scobitor. Cu lămbuitorul se fasonează muchia scândurilor pentru a obține o adâncitură sau o scobitură care să permită îmbinarea lor. 2 (constr.; pop.) v. Ciubuc. Ciubucar. Lambar. Tipar.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
LĂMBUITOR s. (TEHN.) 1. ciubuc, ciubucar, lambar, (rar) tipar. (~ este o unealtă de zidărie.) 2. lamba, lambar, (reg.) scobitor. (~ dulgherului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: lăm-bu-i-tor
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |