4 intrări

Articole pe această temă:

50 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

citít1 sn [At: CORESI, EV. 6/22 / V: (pop) cetít / Pl: ~uri / E: citi] 1-10 Citire (1-10). 11 (Îs) ~în stele Citire (11) în stele. 12 (Îs) ~ în palmă Citire (12) în palmă. 13 (Îs) Scris ~ Noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare).

citít2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: (pop) cetít / Pl: ~íți, ~e / E: citi] 1 (D. persoane) Instruit. 2 (D. opere) Care a fost parcurs în procesul lecturii. 3 (D. gânduri, sentimente etc.) Descoperit.

CITÍT1 s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.

CITÍT1 s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.

CITÍT1 s. n. Citire, lectură. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire. – Variantă: cetít (NEGRUZZI, S. I 269) s. n.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre persoane) Instruit, învățat; erudit. V. cărturar. Un om citit.

CITÍT adj. 1. v. cult. 2. v. învățat.

CITÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CITI. 2) (despre persoane) Care a citit mult; instruit. /v. a citi

citit a. fig. instruit: om citit. ║ n. citire: cititul și scrisul.

citít (vest) și ce- (est), adj. Instruit, cult: om citit.

cetít2, ~ă a vz citit2

cití vt [At: COD. VOR. 145/11 / V: (îrg) cetí, (înv) ciătí / Pzi: ~tésc / E: vsl чиcти] 1 A cunoaște semnificația literelor (de tipar sau de mână) ce alcătuiesc cuvintele și a putea rosti (tare sau în gând) sunetele. 2 A parcurge un text (pronunțând sau nu cuvintele) pentru a lua cunoștință de cele scrise. 3 A comunica altora conținutul unei scrieri rostind cu glas tare ceea ce este scris sau tipărit în ea Vz a prociti. 4 (Bis) A rosti anumite texte religioase la anumite ocazii. 5 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva (buchiile) A spune cuiva tot ce crezi despre el. 6 (Fig) A descoperi gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figuri sale. 7 A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). 8 A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. 9 A înregistra indicațiile date de un aparat de măsură, de un indicator etc. 10 A studia (parcurgând scrieri, documente etc.). 11 A se cultiva. 12 (Îe) A ~ în stele A prezice cuiva viitorul după poziția stelelor. 13 (Îe) A ~ (cuiva) în palmă A prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă.

Intrare: citi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) citi citire citit citind singular plural
citește citiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) citesc (să) citesc citeam citii citisem
a II-a (tu) citești (să) citești citeai citiși citiseși
a III-a (el, ea) citește (să) citească citea citi citise
plural I (noi) citim (să) citim citeam citirăm citiserăm, citisem*
a II-a (voi) citiți (să) citiți citeați citirăți citiserăți, citiseți*
a III-a (ei, ele) citesc (să) citească citeau citi citiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ceti cetire cetit cetind singular plural
cetește cetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cetesc (să) cetesc ceteam cetii cetisem
a II-a (tu) cetești (să) cetești ceteai cetiși cetiseși
a III-a (el, ea) cetește (să) cetească cetea ceti cetise
plural I (noi) cetim (să) cetim ceteam cetirăm cetiserăm, cetisem*
a II-a (voi) cetiți (să) cetiți ceteați cetirăți cetiserăți, cetiseți*
a III-a (ei, ele) cetesc (să) cetească ceteau ceti cetiseră
Intrare: citit (adj.)
cetit (adj.) adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cetit cetitul ceti cetita
plural cetiți cetiții cetite cetitele
genitiv-dativ singular cetit cetitului cetite cetitei
plural cetiți cetiților cetite cetitelor
vocativ singular
plural
citit (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular citit cititul citi citita
plural citiți citiții citite cititele
genitiv-dativ singular citit cititului citite cititei
plural citiți citiților citite cititelor
vocativ singular
plural
Intrare: citit (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cetit cetitul
plural
genitiv-dativ singular cetit cetitului
plural
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular citit cititul
plural
genitiv-dativ singular citit cititului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scris-citit
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scris-citit scris-cititul
plural
genitiv-dativ singular scris-citit scris-cititului
plural
vocativ singular
plural
scris (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scris scrisul
plural scrise scrisele
genitiv-dativ singular scris scrisului
plural scrise scriselor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular citit cititul
plural
genitiv-dativ singular citit cititului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

citit (adj.) cetit

etimologie:

  • vezi citi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

citit (s.n.) cetit

etimologie:

  • vezi citi
    surse: DEX '09 DEX '98

scris-citit citit scris

  • 1. Noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: