4 intrări

Articole pe această temă:

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

citít1 sn [At: CORESI, EV. 6/22 / V: (pop) cetít / Pl: ~uri / E: citi] 1-10 Citire (1-10). 11 (Îs) ~în stele Citire (11) în stele. 12 (Îs) ~ în palmă Citire (12) în palmă. 13 (Îs) Scris ~ Noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare).

citít2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: (pop) cetít / Pl: ~iți, ~e / E: citi] 1 (D. persoane) Instruit. 2 (D. opere) Care a fost parcurs în procesul lecturii. 3 (D. gânduri, sentimente etc.) Descoperit.

CITÍT1 s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.

CITÍT1 s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.

CITÍT1 s. n. Citire, lectură. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire. – Variantă: cetít (NEGRUZZI, S. I 269) s. n.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre persoane) Instruit, învățat; erudit. V. cărturar. Un om citit.

CITÍT adj. 1. v. cult. 2. v. învățat.

CITÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CITI. 2) (despre persoane) Care a citit mult; instruit. /v. a citi

citit a. fig. instruit: om citit. ║ n. citire: cititul și scrisul.

citít (vest) și ce- (est), adj. Instruit, cult: om citit.

cetít2, ~ă a vz citit2

citi vt [At: COD. VOR. 145/11 / V: (îrg) cetí, (înv) ciătí / Pzi: ~tésc / E: vsl чиcти] 1 A cunoaște semnificația literelor (de tipar sau de mână) ce alcătuiesc cuvintele și a putea rosti (tare sau în gând) sunetele. 2 A parcurge un text (pronunțând sau nu cuvintele) pentru a lua cunoștință de cele scrise. 3 A comunica altora conținutul unei scrieri rostind cu glas tare ceea ce este scris sau tipărit în ea Vz a prociti. 4 (Bis) A rosti anumite texte religioase la anumite ocazii. 5 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva (buchiile) A spune cuiva tot ce crezi despre el. 6 (Fig) A descoperi gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figuri sale. 7 A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). 8 A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. 9 A înregistra indicațiile date de un aparat de măsură, de un indicator etc. 10 A studia (parcurgând scrieri, documente etc.). 11 A se cultiva. 12 (Îe) A ~ în stele A prezice cuiva viitorul după poziția stelelor. 13 (Îe) A ~ (cuiva) în palmă A prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă.

arată toate definițiile

Intrare: citi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • citi
  • citire
  • citit
  • cititu‑
  • citind
  • citindu‑
singular plural
  • citește
  • citiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • citesc
(să)
  • citesc
  • citeam
  • citii
  • citisem
a II-a (tu)
  • citești
(să)
  • citești
  • citeai
  • citiși
  • citiseși
a III-a (el, ea)
  • citește
(să)
  • citească
  • citea
  • citi
  • citise
plural I (noi)
  • citim
(să)
  • citim
  • citeam
  • citirăm
  • citiserăm
  • citisem
a II-a (voi)
  • citiți
(să)
  • citiți
  • citeați
  • citirăți
  • citiserăți
  • citiseți
a III-a (ei, ele)
  • citesc
(să)
  • citească
  • citeau
  • citi
  • citiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ceti
  • cetire
  • cetit
  • cetitu‑
  • cetind
  • cetindu‑
singular plural
  • cetește
  • cetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cetesc
(să)
  • cetesc
  • ceteam
  • cetii
  • cetisem
a II-a (tu)
  • cetești
(să)
  • cetești
  • ceteai
  • cetiși
  • cetiseși
a III-a (el, ea)
  • cetește
(să)
  • cetească
  • cetea
  • ceti
  • cetise
plural I (noi)
  • cetim
(să)
  • cetim
  • ceteam
  • cetirăm
  • cetiserăm
  • cetisem
a II-a (voi)
  • cetiți
(să)
  • cetiți
  • ceteați
  • cetirăți
  • cetiserăți
  • cetiseți
a III-a (ei, ele)
  • cetesc
(să)
  • cetească
  • ceteau
  • ceti
  • cetiseră
Intrare: citit (adj.)
citit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citit
  • cititul
  • cititu‑
  • citi
  • citita
plural
  • citiți
  • citiții
  • citite
  • cititele
genitiv-dativ singular
  • citit
  • cititului
  • citite
  • cititei
plural
  • citiți
  • citiților
  • citite
  • cititelor
vocativ singular
plural
cetit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetit
  • cetitul
  • cetitu‑
  • ceti
  • cetita
plural
  • cetiți
  • cetiții
  • cetite
  • cetitele
genitiv-dativ singular
  • cetit
  • cetitului
  • cetite
  • cetitei
plural
  • cetiți
  • cetiților
  • cetite
  • cetitelor
vocativ singular
plural
Intrare: citit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citit
  • cititul
  • cititu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • citit
  • cititului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetit
  • cetitul
  • cetitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cetit
  • cetitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scris-citit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scris-citit
  • scris-cititul
  • scris-cititu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scris-citit
  • scris-cititului
plural
vocativ singular
plural
scris3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scris
  • scrisul
  • scrisu‑
plural
  • scrise
  • scrisele
genitiv-dativ singular
  • scris
  • scrisului
plural
  • scrise
  • scriselor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citit
  • cititul
  • cititu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • citit
  • cititului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

citit (adj.) cetit

etimologie:

  • vezi citi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

citit (s.n.) cetit

etimologie:

  • vezi citi
    surse: DEX '09 DEX '98

scris-citit citit scris

  • 1. Noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: