14 definiții pentru citire cetire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

citire sf [At: MARDARIE, L. 1066 / V: (pop) cet~ / Pl: ~ri / E: citi] 1 Cunoaștere a semnificației literelor ce alcătuiesc cuvintele Si: (înv) citeală (1), citit1 (1). 2 Parcurgere a unui text pentru a lua cunoștință de cele scrise Si: citit1 (2). 3 Comunicare a conținutului unei scrieri Si: citit1 (3). 4 (Bis) Rostire a unor texte religioase la anumite ocazii. 5 (Fig) Descoperire a gândurilor, sentimentelor ascunse ale cuiva Si: citit1 (5). 6 Descifrare a unei partituri muzicale Si: citit1 (6). 7 Interpretare a indicațiilor topografice ale unei hărți sau ale unui plan Si: citit1 (7). 8 Înregistrare a indicațiilor unui aparat de măsură, ale unui indicator etc. Si: citit1 (8). 9 Studiere (10). 10 Cultivare. 11 (Îs) ~ în stele Prezicere a viitorului cuiva după poziția stelelor. 12 (Îs) ~ în palmă Prezicere a viitorului și caracterului cuiva, prin examinarea liniilor din palmă. 13 (Îs) Carte de ~ Manual de limba română pentru clasele elementare.

CITÍRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. ◊ Carte de citire = manual de limba română pentru clasele primare. 2. Descifrare, interpretare. [Var.: (pop.) cetíre s. f.] – V. citi.

CITÍRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. ◊ Carte de citire = manual de limba română pentru primele clase elementare. 2. Descifrare, interpretare. [Var.: (pop.) cetíre s. f.] – V. citi.

CITÍRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. Un curtean cu nas subțire Pravilei dădu citire. CASSIAN, în POEZ. N. 110. Trăsnetul... nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. ISPIRESCU, L. 51. ◊ (Ieșit din uz) Carte de citire = manual pe care elevii învățau să citească. 2. Descifrare, înțelegere, pătrundere, interpretare. A învățat citirea unui bilanț. – Variantă: cetíre (NEGRUZZI, S. I 5) s. f.

CITÍRE ~i f. v. A CITI.A da ~ a citi în fața publicului. Carte de ~ manual pentru clasele primare. /v. a citi

citire f. 1. lucrarea de a citi și rezultatul ei; 2. arta de a citi. îl învață citirea.

citíre (vest) și ce- (est) f. Acțiunea de a citi, lectură. Carte de citire, care cuprinde diferite povestirĭ pe care să le citească eleviĭ. Citire în stele, astrologie.

CETÍRE s. f. v. citire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

citíre s. f., g.-d. art. citírii; pl. citíri

citíre s. f., g.-d. art. citírii; pl. citíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CITÍRE s. 1. citit, lectură, parcurgere, (înv.) citanie. (În timpul ~ii textului...) 2. (MUZ.) descifrare. (~ unei partituri.)

CITIRE s. 1. citit, lectură, parcurgere, (înv.) citanie. (În timpul ~ textului...) 2. (MUZ.) descifrare. (~ unei partituri.)

Intrare: citire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citire
  • citirea
plural
  • citiri
  • citirile
genitiv-dativ singular
  • citiri
  • citirii
plural
  • citiri
  • citirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetire
  • cetirea
plural
  • cetiri
  • cetirile
genitiv-dativ singular
  • cetiri
  • cetirii
plural
  • cetiri
  • cetirilor
vocativ singular
plural

citire cetire

  • 1. Acțiunea de a citi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • surse: DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Un curtean cu nas subțire Pravilei dădu citire. CASSIAN, în POEZ. N. 110.
        surse: DLRLC
      • Trăsnetul... nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. ISPIRESCU, L. 51.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Carte de citire = manual de limba română pentru clasele primare.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • exemple
      • A învățat citirea unui bilanț.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi citi
    surse: DEX '98 DEX '09