CITIRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. ◊ Carte de citire = manual de limba română pentru clasele primare. 2. Descifrare, interpretare. [Var.: (pop.) cetire s. f.] – V. citi.

citire sf [At: MARDARIE, L. 1066 / V: (pop) cet~ / Pl: ~ri / E: citi] 1 Cunoaștere a semnificației literelor ce alcătuiesc cuvintele Si: (înv) citeală (1), citit¹ (1). 2 Parcurgere a unui text pentru a lua cunoștință de cele scrise Si: citit¹ (2). 3 Comunicare a conținutului unei scrieri Si: citit¹ (3). 4 (Bis) Rostire a unor texte religioase la anumite ocazii. 5 (Fig) Descoperire a gândurilor, sentimentelor ascunse ale cuiva Si: citit¹ (5). 6 Descifrare a unei partituri muzicale Si: citit¹ (6). 7 Interpretare a indicațiilor topografice ale unei hărți sau ale unui plan Si: citit¹ (7). 8 Înregistrare a indicațiilor unui aparat de măsură, ale unui indicator etc. Si: citit¹ (8). 9 Studiere (10). 10 Cultivare. 11 (Îs) ~ în stele Prezicere a viitorului cuiva după poziția stelelor. 12 (Îs) ~ în palmă Prezicere a viitorului și caracterului cuiva, prin examinarea liniilor din palmă. 13 (Îs) Carte de ~ Manual de limba română pentru clasele elementare.

CITIRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. ◊ Carte de citire = manual de limba română pentru primele clase elementare. 2. Descifrare, interpretare. [Var.: (pop.) cetire s. f.] – V. citi.

CITIRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. Un curtean cu nas subțire Pravilei dădu citire. CASSIAN, în POEZ. N. 110. Trăsnetul... nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. ISPIRESCU, L. 51. ◊ (Ieșit din uz) Carte de citire = manual pe care elevii învățau să citească. 2. Descifrare, înțelegere, pătrundere, interpretare. A învățat citirea unui bilanț. – Variantă: cetire (NEGRUZZI, S. I 5) s. f.

CITIRE ~i f. v. A CITI. ◊ A da ~ a citi în fața publicului. Carte de ~ manual pentru clasele primare. /v. a citi

citire f. 1. lucrarea de a citi și rezultatul ei; 2. arta de a citi. îl învață citirea.

citíre (vest) și ce- (est) f. Acțiunea de a citi, lectură. Carte de citire, care cuprinde diferite povestirĭ pe care să le citească eleviĭ. Citire în stele, astrologie.

cetire sf vz citire

cetíre, V. citire.

citire s. f., g.-d. art. citirii; pl. citiri

citire s. f., g.-d. art. citirii; pl. citiri

citire s. f., g.-d. art. citirii; pl. citiri

CITIRE s. 1. citit, lectură, parcurgere, (înv.) citanie. (În timpul ~ii textului...) 2. (MUZ.) descifrare. (~ unei partituri.)

CITIRE s. 1. citit, lectură, parcurgere, (înv.) citanie. (În timpul ~ textului...) 2. (MUZ.) descifrare. (~ unei partituri.)