CITI, citesc vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text pentru a lua cunoștința de cele scrise. ♦ A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A distinge indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. ♦ A cerceta (pentru a nota în vederea unei calculații) indicațiile înregistrate de un contor (de un barometru etc.). 2. Fig. A descoperi gîndul sau sentimentele cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A comunica altora, rostind cu glas tare, conținutul unei scrieri. ♦ (Despre preoți) A face lectura, în cursul slujbei, a unor texte religioase. 4. A învăța, a studia. ♦ A se instrui, a se cultiva. 5. (În superstitii; în expr.) A citi în stele = a descoperi viitorul după poziția stelelor. A citi (cuiva) în palmă = a prezice cuiva viitorul, examinînd liniile din palmă. [Var.: ceti vb. IV] – Slav (v. sl. čitati, čisti).