11 definiții pentru instruit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

instruit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 262 / Pl: ~iți, ~e / E: instrui] 1 (D. oameni) Care este bine pregătit într-un domeniu. 2 (D. oameni) Care posedă cunoștințe de cultură generală. 3 (D. ostași) Care și-a însușit cunoștințele de teorie și practică militară. 4 (Jur) Anchetat2.

INSTRUÍT, -Ă, instruiți, -te, adj. 1. Învățat2, cult2, cultivat. 2. (Mil.) Care și-a însușit cunoștințe de teorie și practică militară. – V. instrui. Cf. fr. instruit.

INSTRUÍT, -Ă, instruiți, -te, adj. 1. Învățat2, cult2, cultivat. 2. (Despre ostași) Care și-a însușit cunoștințe de teorie și practică militară. – V. instrui. Cf. fr. instruit.

INSTRUÍT, -Ă, instruiți, -te, adj. 1. Care are multe cunoștințe, învățat, cultivat, cult. Formarea unor oameni dezvoltați multilateral, cu o înaltă conștiință, culți și instruiți, militanți activi ai dezvoltării sociale, constituie una din cele trei condiții preliminare principale pentru înfăptuirea societății comuniste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 3. Noțiunile «deal» și «munte» se confundă ușor, lucru firesc chiar pentru psihologia mai complicată a oamenilor instruiți. IORDAN, N. L. 10. Instruitul și activul nostru coleg... Esarcu. ODOBESCU, S. II 262. 2. (Despre soldați) Care și-a însușit cunoștințele de teorie și practică militară.

INSTRUÍT adj. 1. Învățat, cult. 2. (Mil.; despre ostași) Care și-a însușit cunoștințele de teorie și practică militară. [Pron. -tru-it. / cf. fr. instruit].

INSTRUÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A INSTRUI și A SE INSTRUI. 2) Care denotă o instruire solidă; cu multă știință de carte; învățat. /v. a (se) instrui

instruit a. care a studiat, care are instrucțiune.

*instruít, -ă adj. Care are instrucțiune, învățat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTRUIT adj. citit, cult, cultivat, educat, învățat, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tînăr ~.)

Intrare: instruit
instruit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instruit
  • instruitul
  • instruitu‑
  • instrui
  • instruita
plural
  • instruiți
  • instruiții
  • instruite
  • instruitele
genitiv-dativ singular
  • instruit
  • instruitului
  • instruite
  • instruitei
plural
  • instruiți
  • instruiților
  • instruite
  • instruitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instruit

  • exemple
    • Formarea unor oameni dezvoltați multilateral, cu o înaltă conștiință, culți și instruiți, militanți activi ai dezvoltării sociale, constituie una din cele trei condiții preliminare principale pentru înfăptuirea societății comuniste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 3.
      surse: DLRLC
    • Noțiunile «deal» și «munte» se confundă ușor, lucru firesc chiar pentru psihologia mai complicată a oamenilor instruiți. IORDAN, N. L. 10.
      surse: DLRLC
    • Instruitul și activul nostru coleg... Esarcu. ODOBESCU, S. II 262.
      surse: DLRLC
  • 2. (termen) militar Care și-a însușit cunoștințe de teorie și practică militară.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: