12 definiții pentru citit (s.n.) cetit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

citit1 sn [At: CORESI, EV. 6/22 / V: (pop) cetít / Pl: ~uri / E: citi] 1-10 Citire (1-10). 11 (Îs) ~în stele Citire (11) în stele. 12 (Îs) ~ în palmă Citire (12) în palmă. 13 (Îs) Scris ~ Noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare).

citit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: (pop) cetit / Pl: ~iți, ~e / E: citi] 1 (D. persoane) Instruit. 2 (D. opere) Care a fost parcurs în procesul lecturii. 3 (D. gânduri, sentimente etc.) Descoperit.

CITÍT1 s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.

CITÍT1 s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.

CITÍT1 s. n. Citire, lectură. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire. – Variantă: cetít (NEGRUZZI, S. I 269) s. n.

citit a. fig. instruit: om citit. ║ n. citire: cititul și scrisul.

CETÍT1 s. n. v. citit1.

CETÍT1 s. n. v. citit1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CITIT s. citire, lectură, parcurgere, (înv.) citanie. (~ unui text.)

Intrare: citit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citit
  • cititul
  • cititu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • citit
  • cititului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetit
  • cetitul
  • cetitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cetit
  • cetitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

citit (s.n.) cetit

etimologie:

  • vezi citi
    surse: DEX '09 DEX '98