11 definiții pentru citit (adj.) cetit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

citít2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: (pop) cetít / Pl: ~iți, ~e / E: citi] 1 (D. persoane) Instruit. 2 (D. opere) Care a fost parcurs în procesul lecturii. 3 (D. gânduri, sentimente etc.) Descoperit.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre persoane) Instruit, învățat; erudit. V. cărturar. Un om citit.

CITÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CITI. 2) (despre persoane) Care a citit mult; instruit. /v. a citi

citit a. fig. instruit: om citit. ║ n. citire: cititul și scrisul.

citít (vest) și ce- (est), adj. Instruit, cult: om citit.

cetít2, ~ă a vz citit2

CETÍT2, -Ă, adj. v. citit2.

CETÍT2, -Ă, adj. v. citit2.

CETÍT2, -Ă adj. v. citit2.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CITÍT adj. 1. v. cult. 2. v. învățat.

CITIT adj. 1. cult, cultivat, educat, instruit, învățat, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tînăr ~.) 2. erudit, învățat, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un om ~.)

Intrare: citit (adj.)
citit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citit
  • cititul
  • cititu‑
  • citi
  • citita
plural
  • citiți
  • citiții
  • citite
  • cititele
genitiv-dativ singular
  • citit
  • cititului
  • citite
  • cititei
plural
  • citiți
  • citiților
  • citite
  • cititelor
vocativ singular
plural
cetit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetit
  • cetitul
  • cetitu‑
  • ceti
  • cetita
plural
  • cetiți
  • cetiții
  • cetite
  • cetitele
genitiv-dativ singular
  • cetit
  • cetitului
  • cetite
  • cetitei
plural
  • cetiți
  • cetiților
  • cetite
  • cetitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

citit (adj.) cetit

etimologie:

  • vezi citi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX