8 intrări

Articole pe această temă:

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

ciobán1 sm [At: VAIDA / Pl: ? / E: ns cf ciuvaniu] (Reg) 1 Vas de lemn pentru băut apă. 2 Vas de lemn pentru adus apă.

ciobán2 sm [At: CANTEMIR, IST. 9 / A: ció~ / Pl: ~i / E: tc čoban] 1 Păstor. 2 (Spc) Proprietar de oi. 3 Personaj travestit în păstor de oi la Vicleim. 4 (Îc) Steaua- ~ului Luceafărul de seară. 5 (Îae) Steaua polară. 6 (Îc) ~ul cu oile Constelația lirei. 7 (Ban) Câine ciobănesc. 8 (Trs) Malac. 9 (îc) ~ul-cu-oile Steaua principală din constelația lirei.

CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: Ciobanul-cu-Oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban.

CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: Ciobanul-cu-Oile = numele unei constelații din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban.

CIOBÁN, ciobani, s. m. 1. Îngrijitor, paznic de oi; păstor, păcurar. Tata i-a strîns ciobanului mîna și l-a bătut cu dragoste pe umăr. SADOVEANU, N. F. 13. Și să cînți un cîntec, Laie, Cum se cîntă-n sat la noi, Cînd se tînguie ciobanul După turma lui de oi. GOGA, P. 72. Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. Îmi ardea sufletid în mine de sete și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta. CREANGĂ, A. 15. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compuse: ciobanul-cu-oile = numele unei constelații din emisfera boreală, lira; steaua-Ciobanului = a) luceafărul de seară; b) steaua polară.

ciobán s. m., pl. ciobáni

ciobán s. m., pl. ciobáni

CIOBÁN s. oier, păstor, (înv. și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilv.) oieș. (Un ~ cu o turmă de oi.)

ciobán (ciobáni), s. m. – Păstor. – Mr. cioban, istr. țoban. Tc. çoban (Roesler 608; Șeineanu, II, 128; Miklosich, Türk, Elem., I, 278; Miklosich, Fremdw., 82; Berneker 159; Lokotsch 1921; Ronzevalle, 77); cf. ngr. τσοπάνης, τσοπάνος, alb. čoban, bg., sb. čoban(in), rut. čaban, pol. czaban, rus. čaban, mag. csobán(y). Cuvînt rar în dialecte. După Weigand, Jb., XVI, 222, intrat în rom. prin intermediul bg., ceea ce nu pare sigur; pentru motivele extinderii sale rom., cf. Caracostea, Mitt. Wien., 98. Pentru formele dialectale din ngr., cf. Höeg 127. Din rom. provin mag. csobán(y) (Edelspacher 12), și posibil rut. și pol. Der. ciobancă, s. f. (păstoriță); ciobăneasă (var. ciobăniță), s. f. (păstoriță); ciobănesc, adj. (de cioban); ciobănește, adv. (ca ciobanii); ciobănos, adj. (rustic, necioplit); ciobăni, vb. (a fi cioban); ciobănime, s. f. (mulțime de ciobani); ciobănie, s. f. (ocupația ciobanului).

CIOBÁN ~i m. Persoană care are în grijă oile; păstor; oier; ovicultor. ◊ Steaua ~ului a) luceafărul de seară; b) steaua polară. ~ul-cu-Oile denumire populară a constelației Lira; Oierul. [Sil. cio-ban] /<turc. çoban

ciobán, ciobáne, s.n. (reg.) vas de lemn pentru băut apă; scafă, fedeleș, bure.

cioban m. păzitor de oi; steaua ciobanului, Mold. luceafărul de seară (servă de orientare păstorilor la readucerea turmelor). [Turc. ČOBAN].

cĭobán m. (turc. čoban, d. pers. čuban, šüban, d. šub, berbece, și ban, conductor; ngr. tsobánis, alb. bg. sîrb. rut. čobán, pol. czoban. D. rom. vine ung. csobán). Păstor, păscător de oĭ. – Dim. -ănáș, -ănúș, -ănuț și -ănel, pl. eĭ.

LUCEÁFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus și al altor stele strălucitoare. ◊ Luceafărul-de-Dimineață sau Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui). Luceafărul-de-Seară sau Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor = planeta Venus (văzută seara). Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții sau Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelația Lirei. Luceafărul-Porcesc sau Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelația Taurului. Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui bărbat cu calități deosebite. – Lat. Lucifer.

Ciobánul-cu-Óile (constelație) s. propriu m.

Cóbilița-Ciobánului (constelație) s. propriu f.

Luceáfărul / Luceáfărul-Ciobánilor / Luceáfărul-de-Seáră / Luceáfărul-de-Zíuă (planetă) (pop.) s. propriu m.

!spanácul-ciobánilor (plantă) s. m. art.

!tráista-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. tráistei-ciobánului

várga-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. vérgii-ciobánului

arată toate definițiile

Intrare: cioban
  • silabație: cio-ban
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cioban ciobanul
plural ciobani ciobanii
genitiv-dativ singular cioban ciobanului
plural ciobani ciobanilor
vocativ singular ciobanule, ciobane
plural ciobanilor
Intrare: Cobilița-Ciobanului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Cobilița-Ciobanului
plural
genitiv-dativ singular Cobiliței-Ciobanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Luceafărul-Ciobanilor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Luceafărul-Ciobanilor
plural
genitiv-dativ singular Luceafărului-Ciobanilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: varga-ciobanului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular varga-ciobanului
plural
genitiv-dativ singular vergii-ciobanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: traista-ciobanului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular traista-ciobanului
plural
genitiv-dativ singular traistei-ciobanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: spanacul-ciobanilor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spanacul-ciobanilor
plural
genitiv-dativ singular spanacului-ciobanilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Steaua-Ciobanului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Steaua-Ciobanului
plural
genitiv-dativ singular Stelei-Ciobanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Ciobanul-cu-Oile
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Ciobanul-cu-Oile
plural
genitiv-dativ singular Ciobanului-cu-Oile
plural
vocativ singular
plural

cioban

  • 1. Persoană care paște, păzește și îngrijește oile; ovicultor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: oier oieș păcurar păstor diminutive: ciobănaș 4 exemple
    exemple
    • Tata i-a strîns ciobanului mîna și l-a bătut cu dragoste pe umăr. SADOVEANU, N. F. 13.
      surse: DLRLC
    • Și să cînți un cîntec, Laie, Cum se cîntă-n sat la noi, Cînd se tînguie ciobanul După turma lui de oi. GOGA, P. 72.
      surse: DLRLC
    • Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V.
      surse: DLRLC
    • Îmi ardea sufletul în mine de sete și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta. CREANGĂ, A. 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Proprietar de oi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baci (subst.)

etimologie:

Ciobanul-cu-Oile

  • 1. Numele unei constelații din emisfera boreală.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX DE sinonime: Lira

etimologie:

Luceafărul-Ciobanilor

etimologie:

Steaua-Ciobanului

etimologie:

varga-ciobanului

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule; scai-voinicesc (Dipsacus silvester).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: voinicel (s.m.)
  • surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: