2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chinuít1 sn [At: MARIAN, P. P. 51 / E: chinui] 1-2 Chinuire (1-2).

chinuít2, ~ă [At: CORESI, EV. 211/29 / Pl: ~iți, ~e / E: chinui] 1-2 smf, a (Om) supus la chinuri (fizice sau morale). 3 a Plin de chinuri sau de mari suferințe. 4 a Făcut cu mare trudă (și nu prea reușit).

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea izbutit) – V. chinui.

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri sau de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre un obiect, un text, o operă artistică etc.) Făcut cu muită trudă (dar stîngaci); muncit, trudit. Pe măsuța de lîngă patul lui, văd același plic mototolit. Aceeași adresă chinuită. SAHIA, N. 117.

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Făcut cu multă trudă. – V. chinui.

chinuí [At: COD. VOR. 129/3 / V: (înv) chen~ / Pzi: ~ésc și (rar) chínui / E: drr chin] 1 vt A supune pe cineva la suferință fizică intensă Si: (pfm) a canoni, a căzni, a munci, a tortura. 2 vt (Îe) A-și ~ trupul A-și supune trupul la eforturi intense sau privațiuni. 3 vt (Îae) A face penitență. 4 vt A supune pe cineva la mari suferințe morale Si: a canoni, a tortura. 5 vt A-i aduce cuiva mari supărări Si: a necăji. 6 vt (Fam) A plictisi pe cineva. 7 vr A suferi (torturi). 8 vi (Îrg) A pătimi. 9 vi (Îrg) A păți (ceva). 10 vr A se supune la chinuri sau la privațiuni Si: (pfm) a se căzni, a se munci, a se osteni. 11 vr A face mari eforturi pentru ceva sau cineva.

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui.

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui.

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune (pe cineva) la o mare suferință fizică; a tortura, a căzni. Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii! CREANGĂ, P. 47. Doi tătari țeapa-i gătesc, Doi amar mi-l chinuiesc. ALECSANDRI, P. P. 77. Mai bine era să se fi îngropat în mare ca cealanți (= ceilalți) tovarăși ai săi, decît să moară chinuit de foame! DRĂGHICI, R. 42. ◊ Refl. Sărmana s-a chinuit așa pînă despre ziuă. CREANGĂ, P. 98. 2. Tranz. A pricinui cuiva suferințe morale, a supune la chinuri sufletești. Zadarnic căuta bătrînul să șteargă din minte icoana copilăriei, care îl chinuia stăruitor. BART, E. 111. Rămase într-un neastîmpăr ce-l chinuia mai cumplit decît moartea. ISPIRESCU, L. 45. Spune babei ce te chinuiește; că, de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva. CREANGĂ, P. 189. ◊ Refl. Sărmană inima mea! Multă vreme-ai tot jelit, Tot mereu te-ai chinuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218. ◊ Intranz. (Rar) Mai văzut-ai om pe lume Să chinuiască ca mine? SEVASTOS, N. 164. ♦ (Cu sens atenuat) A necăji, a incomoda, a plictisi. Nu mai chinui pe bietul om, întrebîndu-l de zece ori același lucru. 3. Refl. A se strădui, a se osteni, a se căzni. Se chimda de două zile la o problemă, dar nu reușea să-i dea de capăt. =3 M-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia, și acum... parcă văd c-am să rămîn fără dînsul. CREANGĂ, P. 81. – Prez. ind. și: chínui (RETEGANUL, P. I 26).

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la suferințe fizice; a tortura. 2. Tranz. și refl. A(-și) pricinui suferințe morale, chinuri sufletești. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 3. Refl. A se strădui, a face eforturi. [Prez. ind. și: chínui] – Din chin.

A SE CHINUÍ mă chínui intranz. 1) A se supune unui chin; a se căzni. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se necăji; a se osteni; a se obosi. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui

A CHINUÍ ~ésc tranz. 1) A face să se chinuie; a supune unui chin; a căzni. 2) A supune unor necazuri; a necăji; a supăra. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui

chinuì v. 1. a tortura; 2. a necăji.

chinuĭésc v. tr. (d. chin). Supun chinurilor, torturez, căznesc. V. refl. M’am chinuit mult pîn’am reușit. – În Trans. chinzuĭesc (ung. kinozni).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!chinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. chinuiésc/chínui, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 să chinuiáscă/să chínuie

chinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chinuiésc, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chinuiáscă

chinui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chinuiesc, conj. chinuiască)

chinuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHINUÍT adj. 1. v. torturat. 2. v. zbuciumat. 3. v. obsedat. 4. v. greu.

CHINUIT adj. 1. schingiuit, torturat, (înv. și pop.) căznit, (înv. și reg.) pătimaș, (înv.) muncit, pătimitor, pățit. (~ om) 2. consumat, frămîntat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~) 3. frămîntat, obsedat, persecutat, torturat, urmărit. (~ de o idee.) 4. apăsător, greu, rău. (Un trai ~.)

arată toate definițiile

Intrare: chinuit
chinuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinuit
  • chinuitul
  • chinuitu‑
  • chinui
  • chinuita
plural
  • chinuiți
  • chinuiții
  • chinuite
  • chinuitele
genitiv-dativ singular
  • chinuit
  • chinuitului
  • chinuite
  • chinuitei
plural
  • chinuiți
  • chinuiților
  • chinuite
  • chinuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: chinui
chinui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chinui
  • chinuire
  • chinuit
  • chinuitu‑
  • chinuind
  • chinuindu‑
singular plural
  • chinuiește
  • chinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chinuiesc
(să)
  • chinuiesc
  • chinuiam
  • chinuii
  • chinuisem
a II-a (tu)
  • chinuiești
(să)
  • chinuiești
  • chinuiai
  • chinuiși
  • chinuiseși
a III-a (el, ea)
  • chinuiește
(să)
  • chinuiască
  • chinuia
  • chinui
  • chinuise
plural I (noi)
  • chinuim
(să)
  • chinuim
  • chinuiam
  • chinuirăm
  • chinuiserăm
  • chinuisem
a II-a (voi)
  • chinuiți
(să)
  • chinuiți
  • chinuiați
  • chinuirăți
  • chinuiserăți
  • chinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chinuiesc
(să)
  • chinuiască
  • chinuiau
  • chinui
  • chinuiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chinui
  • chinuire
  • chinuit
  • chinuitu‑
  • chinuind
  • chinuindu‑
singular plural
  • chinuie
  • chinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chinui
(să)
  • chinui
  • chinuiam
  • chinuii
  • chinuisem
a II-a (tu)
  • chinui
(să)
  • chinui
  • chinuiai
  • chinuiși
  • chinuiseși
a III-a (el, ea)
  • chinuie
(să)
  • chinuie
  • chinuia
  • chinui
  • chinuise
plural I (noi)
  • chinuim
(să)
  • chinuim
  • chinuiam
  • chinuirăm
  • chinuiserăm
  • chinuisem
a II-a (voi)
  • chinuiți
(să)
  • chinuiți
  • chinuiați
  • chinuirăți
  • chinuiserăți
  • chinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chinuie
(să)
  • chinuie
  • chinuiau
  • chinui
  • chinuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chinuit

  • 1. Plin de chinuri, de suferințe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Viață chinuită.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: muncit trudit un exemplu
    exemple
    • Pe măsuța de lîngă patul lui, văd același plic mototolit. Aceeași adresă chinuită. SAHIA, N. 117.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi chinui
    surse: DEX '98 DEX '09

chinui

  • 1. tranzitiv reflexiv A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căzni tortura 9 exemple
    exemple
    • Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii! CREANGĂ, P. 47.
      surse: DLRLC
    • Doi tătari țeapa-i gătesc, Doi amar mi-l chinuiesc. ALECSANDRI, P. P. 77.
      surse: DLRLC
    • Mai bine era să se fi îngropat în mare ca cealanți (= ceilalți) tovarăși ai săi, decît să moară chinuit de foame! DRĂGHICI, R. 42.
      surse: DLRLC
    • Sărmana s-a chinuit așa pînă despre ziuă. CREANGĂ, P. 98.
      surse: DLRLC
    • Zadarnic căuta bătrînul să șteargă din minte icoana copilăriei, care îl chinuia stăruitor. BART, E. 111.
      surse: DLRLC
    • Rămase într-un neastîmpăr ce-l chinuia mai cumplit decît moartea. ISPIRESCU, L. 45.
      surse: DLRLC
    • Spune babei ce te chinuiește; că, de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva. CREANGĂ, P. 189.
      surse: DLRLC
    • Sărmană inima mea! Multă vreme-ai tot jelit, Tot mereu te-ai chinuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Mai văzut-ai om pe lume Să chinuiască ca mine? SEVASTOS, N. 164.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căzni osteni strădui 2 exemple
    exemple
    • Se chinuia de două zile la o problemă, dar nu reușea să-i dea de capăt.
      surse: DLRLC
    • M-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia, și acum... parcă văd c-am să rămîn fără dînsul. CREANGĂ, P. 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chin + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09