2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) – V. chinui.

chinuit2, ~ă [At: CORESI, EV. 211/29 / Pl: ~iți, ~e / E: chinui] 1-2 smf, a (Om) supus la chinuri (fizice sau morale). 3 a Plin de chinuri sau de mari suferințe. 4 a Făcut cu mare trudă (și nu prea reușit).

chinuit1 sn [At: MARIAN, P. P. 51 / E: chinui] 1-2 Chinuire (1-2).

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea izbutit) – V. chinui.

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri sau de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre un obiect, un text, o operă artistică etc.) Făcut cu muită trudă (dar stîngaci); muncit, trudit. Pe măsuța de lîngă patul lui, văd același plic mototolit. Aceeași adresă chinuită. SAHIA, N. 117.

CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Făcut cu multă trudă. – V. chinui.

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui.

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui.

chinuí [At: COD. VOR. 129/3 / V: (înv) chen~ / Pzi: ~ésc și (rar) chínui / E: drr chin] 1 vt A supune pe cineva la suferință fizică intensă Si: (pfm) a canoni, a căzni, a munci, a tortura. 2 vt (Îe) A-și ~ trupul A-și supune trupul la eforturi intense sau privațiuni. 3 vt (Îae) A face penitență. 4 vt A supune pe cineva la mari suferințe morale Si: a canoni, a tortura. 5 vt A-i aduce cuiva mari supărări Si: a necăji. 6 vt (Fam) A plictisi pe cineva. 7 vr A suferi (torturi). 8 vi (Îrg) A pătimi. 9 vi (Îrg) A păți (ceva). 10 vr A se supune la chinuri sau la privațiuni Si: (pfm) a se căzni, a se munci, a se osteni. 11 vr A face mari eforturi pentru ceva sau cineva.

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune (pe cineva) la o mare suferință fizică; a tortura, a căzni. Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii! CREANGĂ, P. 47. Doi tătari țeapa-i gătesc, Doi amar mi-l chinuiesc. ALECSANDRI, P. P. 77. Mai bine era să se fi îngropat în mare ca cealanți (= ceilalți) tovarăși ai săi, decît să moară chinuit de foame! DRĂGHICI, R. 42. ◊ Refl. Sărmana s-a chinuit așa pînă despre ziuă. CREANGĂ, P. 98. 2. Tranz. A pricinui cuiva suferințe morale, a supune la chinuri sufletești. Zadarnic căuta bătrînul să șteargă din minte icoana copilăriei, care îl chinuia stăruitor. BART, E. 111. Rămase într-un neastîmpăr ce-l chinuia mai cumplit decît moartea. ISPIRESCU, L. 45. Spune babei ce te chinuiește; că, de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva. CREANGĂ, P. 189. ◊ Refl. Sărmană inima mea! Multă vreme-ai tot jelit, Tot mereu te-ai chinuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218. ◊ Intranz. (Rar) Mai văzut-ai om pe lume Să chinuiască ca mine? SEVASTOS, N. 164. ♦ (Cu sens atenuat) A necăji, a incomoda, a plictisi. Nu mai chinui pe bietul om, întrebîndu-l de zece ori același lucru. 3. Refl. A se strădui, a se osteni, a se căzni. Se chimda de două zile la o problemă, dar nu reușea să-i dea de capăt. =3 M-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia, și acum... parcă văd c-am să rămîn fără dînsul. CREANGĂ, P. 81. – Prez. ind. și: chínui (RETEGANUL, P. I 26).

CHINUÍ, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la suferințe fizice; a tortura. 2. Tranz. și refl. A(-și) pricinui suferințe morale, chinuri sufletești. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 3. Refl. A se strădui, a face eforturi. [Prez. ind. și: chínui] – Din chin.

A SE CHINUÍ mă chínui intranz. 1) A se supune unui chin; a se căzni. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se necăji; a se osteni; a se obosi. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui

A CHINUÍ ~ésc tranz. 1) A face să se chinuie; a supune unui chin; a căzni. 2) A supune unor necazuri; a necăji; a supăra. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui

chinuĭésc v. tr. (d. chin). Supun chinurilor, torturez, căznesc. V. refl. M’am chinuit mult pîn’am reușit. – În Trans. chinzuĭesc (ung. kinozni).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!chinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. chinui/chinuiesc, 3 sg. chinuie/chinuiește, imperf. 1 chinuiam; conj. prez. 1 sg. să chinui/să chinuiesc, 3 să chinuie/să chinuiască

!chinui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. chinuiesc/chinui, imperf. 3 sg. chinuia; conj. prez. 3 să chinuiască/să chinuie

chinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chinuiésc, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chinuiáscă

chinui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chinuiesc, conj. chinuiască)

chinuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHINUÍT adj. 1. v. torturat. 2. v. zbuciumat. 3. v. obsedat. 4. v. greu.

CHINUIT adj. 1. schingiuit, torturat, (înv. și pop.) căznit, (înv. și reg.) pătimaș, (înv.) muncit, pătimitor, pățit. (~ om) 2. consumat, frămîntat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~) 3. frămîntat, obsedat, persecutat, torturat, urmărit. (~ de o idee.) 4. apăsător, greu, rău. (Un trai ~.)

CHINUÍ vb. 1. a suferi, (înv. și reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (Se ~ foarte tare din cauza bolii.) 2. v. durea. 3. a necăji, a supăra. (Îl ~ o tuse rebelă.) 4. v. tortura. 5. v. strădui. 6. v. zbuciuma. 7. a consuma, a frământa, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a mușca, a roade. (Îl ~ o dragoste neîmpărtășită.) 8. v. obseda.

CHINUI vb. 1. a suferi, (înv. si reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (Se ~ foarte tare din cauza bolii.) 2. a durea, a ține. (Mă ~ o măsea.) 3. a supăra. (Îl ~ o tuse rebelă.) 4. a canoni, a căzni, a munci, a schingiui, a tortura, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi crima.) 5. a se canoni, a se căzni, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 6. a se consuma, a se frămînta, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărîma. (Nu te mai ~ așa pentru toate!) 7. a consuma, a frămînta, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a mușca, a roade. (Îl ~ o dragoste neîmpărtășită.) 8. a frămînta, a obseda, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gînd.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIFFICILES NUGAE (lat.) nimicuri chinuite – Marțial, „Epigrame”, II, 86, 9. Ironie la adresa poeților care scriu cu multă trudă versuri nereușite.

SESE EXCRUCIAT, QUI BEATIS INVIDET (lat.) se chinuie singur cine invidiază pe cei fericiți – Petroniu, „Satyricon”, 28, 3.

Intrare: chinuit
chinuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinuit
  • chinuitul
  • chinuitu‑
  • chinui
  • chinuita
plural
  • chinuiți
  • chinuiții
  • chinuite
  • chinuitele
genitiv-dativ singular
  • chinuit
  • chinuitului
  • chinuite
  • chinuitei
plural
  • chinuiți
  • chinuiților
  • chinuite
  • chinuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: chinui
chinui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chinui
  • chinuire
  • chinuit
  • chinuitu‑
  • chinuind
  • chinuindu‑
singular plural
  • chinuiește
  • chinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chinuiesc
(să)
  • chinuiesc
  • chinuiam
  • chinuii
  • chinuisem
a II-a (tu)
  • chinuiești
(să)
  • chinuiești
  • chinuiai
  • chinuiși
  • chinuiseși
a III-a (el, ea)
  • chinuiește
(să)
  • chinuiască
  • chinuia
  • chinui
  • chinuise
plural I (noi)
  • chinuim
(să)
  • chinuim
  • chinuiam
  • chinuirăm
  • chinuiserăm
  • chinuisem
a II-a (voi)
  • chinuiți
(să)
  • chinuiți
  • chinuiați
  • chinuirăți
  • chinuiserăți
  • chinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chinuiesc
(să)
  • chinuiască
  • chinuiau
  • chinui
  • chinuiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chinui
  • chinuire
  • chinuit
  • chinuitu‑
  • chinuind
  • chinuindu‑
singular plural
  • chinuie
  • chinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chinui
(să)
  • chinui
  • chinuiam
  • chinuii
  • chinuisem
a II-a (tu)
  • chinui
(să)
  • chinui
  • chinuiai
  • chinuiși
  • chinuiseși
a III-a (el, ea)
  • chinuie
(să)
  • chinuie
  • chinuia
  • chinui
  • chinuise
plural I (noi)
  • chinuim
(să)
  • chinuim
  • chinuiam
  • chinuirăm
  • chinuiserăm
  • chinuisem
a II-a (voi)
  • chinuiți
(să)
  • chinuiți
  • chinuiați
  • chinuirăți
  • chinuiserăți
  • chinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chinuie
(să)
  • chinuie
  • chinuiau
  • chinui
  • chinuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chinuit, chinuiadjectiv

  • 1. Plin de chinuri, de suferințe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Viață chinuită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe măsuța de lîngă patul lui, văd același plic mototolit. Aceeași adresă chinuită. SAHIA, N. 117. DLRLC
etimologie:
  • vezi chinui DEX '98 DEX '09

chinui, chinuiesc / chinui, chinuiverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii! CREANGĂ, P. 47. DLRLC
    • format_quote Doi tătari țeapa-i gătesc, Doi amar mi-l chinuiesc. ALECSANDRI, P. P. 77. DLRLC
    • format_quote Mai bine era să se fi îngropat în mare ca cealanți (= ceilalți) tovarăși ai săi, decît să moară chinuit de foame! DRĂGHICI, R. 42. DLRLC
    • format_quote Sărmana s-a chinuit așa pînă despre ziuă. CREANGĂ, P. 98. DLRLC
    • format_quote Zadarnic căuta bătrînul să șteargă din minte icoana copilăriei, care îl chinuia stăruitor. BART, E. 111. DLRLC
    • format_quote Rămase într-un neastîmpăr ce-l chinuia mai cumplit decît moartea. ISPIRESCU, L. 45. DLRLC
    • format_quote Spune babei ce te chinuiește; că, de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva. CREANGĂ, P. 189. DLRLC
    • format_quote Sărmană inima mea! Multă vreme-ai tot jelit, Tot mereu te-ai chinuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar Mai văzut-ai om pe lume Să chinuiască ca mine? SEVASTOS, N. 164. DLRLC
  • 2. reflexiv A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se chinuia de două zile la o problemă, dar nu reușea să-i dea de capăt. DLRLC
    • format_quote M-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia, și acum... parcă văd c-am să rămîn fără dînsul. CREANGĂ, P. 81. DLRLC
etimologie:
  • Chin + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.