CHINUIT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri sau de suferințe. Viață chinuită. 2. (Despre un obiect, un text, o operă artistică etc.) Făcut cu muită trudă (dar stîngaci); muncit, trudit. Pe măsuța de lîngă patul lui, văd același plic mototolit. Aceeași adresă chinuită. SAHIA, N. 117.