2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERCI s. m. pl. Pereche de formațiuni filamentoase terminale la unele insecte. – Din fr. cerque.

cerci1 smp [At: DN3 / E: fr cerque] Pereche de formații filamentoase terminale la unele insecte.

CERCI s. m. pl. Pereche de formații filamentoase terminale la unele insecte. – Din fr. cerque.

CÉRCI s.m.pl. (Zool.) Formații filamentoase terminale, în perechi, ale unor specii de insecte, având rol senzorial. [< fr. cerque, cf. gr. kerkos – coadă].

CERCI s. m. pl. formații filamentoase terminale, în perechi, ale unor specii de insecte, având rol senzorial. (< fr. cerques, cf. gr. kerkos, coadă)

CERCI m. pl. (la unele insecte) Pereche de apendice cu rol senzorial. /<fr. cerque

CERCÁ, cerc, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ Intranz. A întreba, a se informa. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. Tranz. (Pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Înv. și reg.) A căuta. 5. Tranz. (Înv.) A supune la grele încercări. 6. Tranz. (Reg.) A vizita, a frecventa. 7. Intranz. (Pop.) A reveni; a da târcoale. 8. Tranz. unipers. (Pop.) A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – Lat. circare.

CERCÁ, cerc, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ Intranz. A întreba, a se informa. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. Tranz. (Pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Înv. și reg.) A căuta. 5. Tranz. (Înv.) A supune la grele încercări. 6. Tranz. (Reg.) A vizita, a frecventa. 7. Intranz. (Pop.) A reveni; a da târcoale. 8. Tranz. unipers. (Pop.) A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – Lat. circare.

cercá [At: PRAV. MOLD. 577 / Pzi: cérc / E: lat circare] (Înv) 1 vi A face o mișcare de ocolire. 2 vt A parcurge de jur-împrejur. 3 vi A da târcoale. 4 vt (Îe) A ~ o moșie A merge de jur-împrejurul moșiei spre a o delimita. 5 vt (Îe) A ~ hotarele A merge pe toate hotarele unei moșii spre a le determina. 6 vt (Îe) A ~ semnele A controla, de jur-împrejur, semnele prin care este delimitată o proprietate. 7 vt (Pgn) A examina. 8 vt (Pgn) A supune unei cercetări Si: a cerceta, a iscodi, a scruta, a sonda, a știrici. 9 vi (Construit cu prepoziția de sau doară) A se interesa Si: a se informa, a întreba. 10-12 vt A căuta legături, (relații sau) simpatii. 13 vt A începe tratative în vederea unei alianțe. 14 vi A cutreiera. 15 vt A face incursiuni într-un teritoriu pentru a-l prăda Si: a cotropi. 16 vi A cerceta peste tot pentru a găsi ceva. 17 vi A-și da osteneala să facă ceva Si: a căuta (33), a se sili, a se strădui, a se trudi. 18 vt A face o încercare. 19 vi A cerceta (24). 20 vt A ispiti. 21 vt (Îe) A-și ~ norocul A-și pune norocul la încercare. 22 vt A căuta să vezi dacă un lucru e bun, valoros, potrivit etc. facându-i proba Si: a gusta, a proba. 23 vt (Îoc a afla, a găsi) A căuta (69). 24-26 vt (Înv) A căuta (să obții, sau) (să pricinuiești, ori) să provoci. 27 vt A se adresa cuiva cu o rugăminte Si: a ruga. 28 vi (Mar; mgm) A câștiga bani lucrând. 29 vi A se uita. 30-31 vit A umbla des (pe undeva sau) pe la cineva Si: a frecventa. 32 vt (D. dureri; fig) A cuprinde. 33 vt (D. stări sufletești; ips) A se ivi.

CERCÁ, cerc, vb. I. (Unele sensuri se confundă cu sensurile lui încerca) 1. Tranz. A supune unei cercetări, a cerceta cu de-amănuntul, a examina, a scruta, a căuta să afli, a iscodi. Prin straturile bogate erau așezate oale cu flori. Le cerca să vadă dacă-s bine așezate. SADOVEANU, O. IV 222. Unul din ei, pleșuv și uscat, veni să-i cerce pulsul. EMINESCU, N. 79. Oamenii cercăm: Care-s cu păcate, Care-s cu dreptate. TEODORESCU, P. P. 92. Ș-apucat-o la cercat, La cercat și la mustrat. TEODORESCU, P. P. 152. 2. Tranz. A-și da osteneala, a se strădui, a se sili, a se trudi să..., a face sforțări să..., a căuta să...; a încerca. Se strînse grămadă pe rogojina tare, cercînd s-adoarmă. DUNĂREANU, CH. 8. Unii oameni... nu se astîmpără... măcar că au pățit multe, tot cearcă în pădurea lui, să vadă nu-l vor putea găbui cumva? CREANGĂ, P. 218. Ea cerca a surîde. EMINESCU, N. 76. În zadar cearcă ei să ridice Un zid. ALECSANDRI, P. A. 99. ◊ Refl. Oricum se cerca bietul om să-și scoată carul din imală, nu putea nici într-un feli. SBIERA, P. 199. Biata fată... se cercă să zică și ea ceva, dară împăratul îi tăie cuvîntul. ISPIRESCU, L. 23. Ei se tot cerca, Zidul că-ndrepta. TEODORESCU, P. P. 462. ◊ Absol. A face o încercare, a proba, a căuta. Bine, răspunse zmeul, cearcă, și vom vedea ce voinic ești. SBIERA, P. 134. Un părău cu apă rece, Cine bea, de dor îi trece: Am cercat și am beut, Și de dor nu mi-a trecut. HODOȘ, P. P. 216. ◊ (Urmat de «de», «doară», «dacă») S-au vorbit vro trei copii S-apuce-n codrul de tei, Să cerce de-s voinicei. ALECSANDRI, P. P. 289. 3. Tranz. (Popular) A proba, a căuta să vezi dacă (ceva) e bun, valoros, potrivit etc.; a încerca. Cercară toate femeile condurul, și la nici una nu se potrivi. ISPIRESCU, L. 187. Să-mi mai cerc astă rugină [de pușcă]. ALECSANDRI, P. A. 56. Iar cînd a-nsera de noapte, Să mai cerc durda ce poate. ALECSANDRI, P. P. 256. Cînd eram de optsprezece [ani], Cercam vinul dacă-i rece. ALECSANDRI, P. P. 234. 4. Tranz. (învechit și popular) A căuta. Avea doi ochi de brebenei, Să mori cercînd viață-n ei. COȘBUC, P. II 226. Ileana... era o fată cît să-i cerci părechea, de frumoasă ce era. RETEGANUL, P. I 51. După aceea s-au luat ei iarăși la cercat drumul, că doară ar nemeri acasă. SBIERA, P. 68. Cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92. Astfel odinioară Teucru, eroul Salaminei, cerca pe luciul mărilor, cu frații săi de vitejie, o patrie mai ferice. ODOBESCU, S. I 252. 5. Intranz. (Uneori construit cu conj. «de» sau «doară») A întreba, a se informa, a se interesa. Nu știu, dragul meu, fără (însă), fiindc-ai bătut atîta amar de cale, o să cerc doară vor ști supușii mei. RETEGANUL, P. V 65. Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. Dă-i vin cît a putea bea, Da de bani nu te-ngrija; Da nici de vin nu cerca, Că de-a trece, ți-oi mai, da. BIBICESCU, P. P. 295. 6. Tranz. (Învechit) A supune la grele încercări. Tăbărî, trimițînd cete în toate părțile, care mai mult de opt zile cercară țara, arzînd orașele, hrăpind bucatele, robind pe locuitori. BĂLCESCU, O. II 163. ♦ (Cu schimbarea construcției) A fi supus la..., a suferi, a încerca.Trei groaznice focuri a cercat acest oraș. NEGRUZZI, S. I 70. 7. Tranz. A vizita, a frecventa. Poate că nici crîșmăriței nu-i era tocmai urit a sta între noi, de ne cerca ușa des. CREANGĂ, A. 98. 8. Intranz. A reveni; a da tîrcoale. Lupul cearcă șapte ani de-a rîndul unde a mîncat o dată oaia. POP. 9. Tranz. unipers. (Despre stări sufletești, dureri fizice etc.) A se ivi, a fi cuprins de... Și tot îl cerca amintirea cu Lipovanul. SADOVEANU, P. S. 20. Și astăzi încă, din această pricină, mă cearcă păreri de rău. SADOVEANU, P. S. 44. De cîtva timp îl cerca în răstimpuri un junghi în piept. VLAHUȚĂ, N. 14.

CERCÁ, cerc, vb. I. (Adesea în concurență cu încerca). 1. Tranz. A cerceta, a examina; a iscodi. 2. Tranz. și refl. A se strădui, a se sili, a căuta să... Biata fată... se cercă să zică și ea ceva (ISPIRESCU). 3. Tranz. (Pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Înv. și reg.) A căuta. Cercam un vad Să ies la lumea largă (EMINESCU). 5. Tranz. (Înv.) A supune la grele încercări. Mai mult de opt zile cercară țara (BĂLCESCU). 6. Tranz. A vizita, a frecventa. Nici cîrciumăriței nu-i era tocmai urît a sta între noi, de ne cerca așa des (CREANGĂ). 7. Intranz. A reveni; a da tîrcoale. 8. Tranz. unipers. A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. – Lat. circare.

A CERCÁ cerc tranz. pop. 1) v. A ÎNCERCA. 2) A cerceta cu atenție; a examina; a studia. 3) A supune unor încercări. 4) (despre stări sufletești) A cuprinde pe un timp scurt (și de repetate ori). /<lat. circare

CERCA vb. (Mold., Trans.) A căuta. A: Iată, trei bărbați te cearcă pre tine. AP. 1646, 35r. Lupul altă soție își cercă. CI, 97. A cerca pre cel pierdut. LET. .1766-1767, 6v. Dacă nu-mi crezi, cearcă și vei afla. H 1771, 91r. Umblă cercîndu-l si nu-l află. B 1775, 97r; cf. URECHE; VARLAAM; M. COSTIN; CVL, 166; DOSOFTEI. VS; N. COSTIN ; CD, 1698, 29r, 36r, 36v; CI, 169, 176; NCL II, 292, 294; CD, 1770, 36r; H 1771, 80v, 86v, 86v, 99v; Bv 1779, 62r. C: Stătu Maria la groapă de cerca preacinstitul trupul Sfințiii Tale. O, 33v. Unde mă veți cerca, acolo mă veți afla. LD, 14r. La tine alerg, cerc]nd mîntuire. MCCR, 47; cf. O. 46v, 55v; MCCR, 77. // B: Iată, bărbați trei cearcă pre tine. NT 1703, 103v. Mița ... să ne cearce prin găuri. E ante 1704, 30v; cf. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. circare. Vezi și cercător.

cercà v. 1. a căuta, a cerceta: cercam un vad să ies la lumea largă EM.; 2. a iscodi: trimise călări să cerce locurile; 3. a încerca, a ispiti, a pune la probă (materială sau morală): a cerca o armă, un prieten. [Lat. CIRCARE].

2) cerc și (maĭ des) încerc, a -a v. tr. (lat. cĭrcare, a ocoli, it. cercare, a căuta, fr. chercher, vfr. cercher, a căuta). Vechĭ. Caut: ce ce cer ĭ aicĭ? Azĭ. Caut, tind: hoțu încerca să scape. Cercetez, explorez, sondez, examinez: încerc apa ca să văd cît e de adîncă, patrulele cercară drumurile. Probez, examinez: încerc o haĭnă ca s’o văd cum vine, la nenorocire se’ncearcă amicu. Vizitez: boalele ne încearcă des. Prov. A cerca marea cu degetu, a încerca imposibilu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. cerc, 2 sg. cerci, 3 cearcă; conj. prez. 1 sg. să cerc, 3 să cerce; imper. 2 sg. afirm. cearcă

cerca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 cearcă; conj. prez. 3 să cerce

cercá vb., ind. prez. 1 sg. cerc, 3 sg. și pl. ceárcă; conj. prez. 3 sg. și pl. cérce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERCÁ vb. v. analiza, căuta, cerceta, examina, gusta, informa, interesa, iscodi, încerca, îndura, măsura, observa, pătimi, păți, pedepsi, pândi, privi, proba, răbda, ruga, sancționa, scruta, sili, sonda, spiona, strădui, studia, suferi, suporta, trage, uita, urmări, verifica, vizita.

cerca vb. v. ANALIZA. CĂUTA. CERCETA. EXAMINA. GUSTA. INFORMA. INTERESA. ISCODI. ÎNCERCA. ÎNDURA. MĂSURA. OBSERVA. PĂTIMI. PĂȚI. PEDEPSI. PÎNDI. PRIVI. PROBA. RĂBDA. RUGA. SANCȚIONA. SCRUTA. SILI. SONDA. SPIONA. STRĂDUI. STUDIA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. UITA. URMĂRI. VERIFICA. VIZITA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cercá (cérc, át), vb.1. A examina, a studia, a cerceta. – 2. A încerca, a supune la o probă. – 3. A încerca, a se strădui. – 4. A căuta, a încerca. – 5. A solicita, a pretinde. – 6. A merge în căutare, a urmări. – 7. A vizita, a frecventa. – 8. A suferi, a îndura. – Var. (der.) încerca. Lat. circāre (Diez, Gramm., I, 32; Diez, I, 122; Pușcariu 352; Candrea-Dens., 313; REW 1938: DAR): cf. alb. kërkoj (Meyer 138; Philippide, II, 636), it. cercare, prov., cat., sp., port. cercar, fr. chercher. Pentru semantismul din rom., cf. Pușcariu, Dacor., IV, 671-9. A încerca, al cărui uz se confundă cu cel al lui cerca (modern se preferă în literatură forma încerca), este considerat de Candrea-Dens. și DAR reprezentant al unui lat. *in circāre; este însă vorba mai curînd de o der. rom. Der. cercător, adj. (căutător, cercetător, examinator); cercător, s. m. (cercetător; specialist; explorator; descoperitor; spion); înv. cu toate aceste sensuri; (în)cercare, s. f. (acțiunea de a încerca; sondare, apreciere; examen; experiență; chin, suferință, necaz); cercală, s. f. (lînă cu care se încearcă rezultatul unei vopsele, înainte de a se vopsi toată cantitatea); cercat, s. n. (căutare, cercetare); cercătoare, s. f. (sondă); cercătură, s. f. (încercare, probă, examen; investigație, verificare; sondare), înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cercá, cerc, vb. intranz. – (înv.) 1. A încerca. 2. A cerceta, a iscodi. 3. A supune la încercări grele. 4. A căuta: „Să cerce pă Dumnedzău. / Șî-l cercară, / Șî-l aflară / În iezăl de boi născând” (Papahagi, 1925: 233; Giulești). – Lat. circare „a ocoli” (Scriban, Șăineanu, Pușcariu, CDDE, DA, MDA), cf. it. cercare „a căuta”.

cercá, cerc, v.i. (înv.) 1. A încerca. 2. A cerceta, a iscodi: „...și au cercat mările, și nicăire nu s-au aflatu slobodă” (Bârlea, 1909: 121). 3. A supune la încercări grele. 4. A căuta: „...Să cerce pă Dumnedzău. / Șî-l cercară, / Șî-l aflară / În iezăl de boi născând” (Papahagi, 1925: 233). – Lat. circare „a ocoli” (CDDE, DA, MDA), cf. it. cercare „a căuta”.

Intrare: cerci
substantiv masculin (M98)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • cerci
  • cercii
genitiv-dativ singular
plural
  • cerci
  • cercilor
vocativ singular
plural
Intrare: cerca
verb (VT79)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerca
  • cercare
  • cercat
  • cercatu‑
  • cercând
  • cercându‑
singular plural
  • cearcă
  • cercați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerc
(să)
  • cerc
  • cercam
  • cercai
  • cercasem
a II-a (tu)
  • cerci
(să)
  • cerci
  • cercai
  • cercași
  • cercaseși
a III-a (el, ea)
  • cearcă
(să)
  • cerce
  • cerca
  • cercă
  • cercase
plural I (noi)
  • cercăm
(să)
  • cercăm
  • cercam
  • cercarăm
  • cercaserăm
  • cercasem
a II-a (voi)
  • cercați
(să)
  • cercați
  • cercați
  • cercarăți
  • cercaserăți
  • cercaseți
a III-a (ei, ele)
  • cearcă
(să)
  • cerce
  • cercau
  • cerca
  • cercaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerci, cercisubstantiv masculin plural

  • 1. Pereche de formațiuni filamentoase terminale la unele insecte. DEX '09 DN
etimologie:

cerca, cercverb

  • 1. tranzitiv popular Cerceta, examina, iscodi, scruta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin straturile bogate erau așezate oale cu flori. Le cerca să vadă dacă-s bine așezate. SADOVEANU, O. IV 222. DLRLC
    • format_quote Unul din ei, pleșuv și uscat, veni să-i cerce pulsul. EMINESCU, N. 79. DLRLC
    • format_quote Oamenii cercăm: Care-s cu păcate, Care-s cu dreptate. TEODORESCU, P. P. 92. DLRLC
    • format_quote Ș-apucat-o la cercat, La cercat și la mustrat. TEODORESCU, P. P. 152. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A se informa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu știu, dragul meu, fără (= însă), fiindc-ai bătut atîta amar de cale, o să cerc doară vor ști supușii mei. RETEGANUL, P. V 65. DLRLC
      • format_quote Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. DLRLC
      • format_quote Dă-i vin cît a putea bea, Da de bani nu te-ngrija; Da nici de vin nu cerca, Că de-a trece, ți-oi mai, da. BIBICESCU, P. P. 295. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv popular A se strădui, a se sili; a căuta să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se strînse grămadă pe rogojina tare, cercînd s-adoarmă. DUNĂREANU, CH. 8. DLRLC
    • format_quote Unii oameni... nu se astîmpără... măcar că au pățit multe, tot cearcă în pădurea lui, să vadă nu-l vor putea găbui cumva? CREANGĂ, P. 218. DLRLC
    • format_quote Ea cerca a surîde. EMINESCU, N. 76. DLRLC
    • format_quote În zadar cearcă ei să ridice Un zid. ALECSANDRI, P. A. 99. DLRLC
    • format_quote Oricum se cerca bietul om să-și scoată carul din imală, nu putea nici într-un feli. SBIERA, P. 199. DLRLC
    • format_quote Biata fată... se cercă să zică și ea ceva, dară împăratul îi tăie cuvîntul. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
    • format_quote Ei se tot cerca, Zidul că-ndrepta. TEODORESCU, P. P. 462. DLRLC
    • 2.1. (și) absolut A face o încercare. DLRLC
      • format_quote Bine, răspunse zmeul, cearcă, și vom vedea ce voinic ești. SBIERA, P. 134. DLRLC
      • format_quote Un părău cu apă rece, Cine bea, de dor îi trece: Am cercat și am beut, Și de dor nu mi-a trecut. HODOȘ, P. P. 216. DLRLC
      • format_quote S-au vorbit vro trei copii S-apuce-n codrul de tei, Să cerce de-s voinicei. ALECSANDRI, P. P. 289. DLRLC
  • 3. tranzitiv popular A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: proba
    • format_quote Cercară toate femeile condurul, și la nici una nu se potrivi. ISPIRESCU, L. 187. DLRLC
    • format_quote Să-mi mai cerc astă rugină [de pușcă]. ALECSANDRI, P. A. 56. DLRLC
    • format_quote Iar cînd a-nsera de noapte, Să mai cerc durda ce poate. ALECSANDRI, P. P. 256. DLRLC
    • format_quote Cînd eram de optsprezece [ani], Cercam vinul dacă-i rece. ALECSANDRI, P. P. 234. DLRLC
  • 4. tranzitiv învechit regional Căuta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căuta
    • format_quote Avea doi ochi de brebenei, Să mori cercînd viață-n ei. COȘBUC, P. II 226. DLRLC
    • format_quote Ileana... era o fată cît să-i cerci părechea, de frumoasă ce era. RETEGANUL, P. I 51. DLRLC
    • format_quote După aceea s-au luat ei iarăși la cercat drumul, că doară ar nemeri acasă. SBIERA, P. 68. DLRLC
    • format_quote Cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
    • format_quote Astfel odinioară Teucru, eroul Salaminei, cerca pe luciul mărilor, cu frații săi de vitejie, o patrie mai ferice. ODOBESCU, S. I 252. DLRLC
  • 5. tranzitiv învechit A supune la grele încercări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tăbărî, trimițînd cete în toate părțile, care mai mult de opt zile cercară țara, arzînd orașele, hrăpind bucatele, robind pe locuitori. BĂLCESCU, O. II 163. DLRLC
    • 5.1. A fi supus la... DLRLC
      • format_quote Trei groaznice focuri a cercat acest oraș. NEGRUZZI, S. I 70. DLRLC
  • 6. tranzitiv regional Frecventa, vizita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poate că nici crîșmăriței nu-i era tocmai urît a sta între noi, de ne cerca ușa des. CREANGĂ, A. 98. DLRLC
  • 7. intranzitiv popular A da târcoale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reveni
    • format_quote Lupul cearcă șapte ani de-a rîndul unde a mîncat o dată oaia. POP. DLRLC
  • 8. tranzitiv unipersonal popular A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și tot îl cerca amintirea cu Lipovanul. SADOVEANU, P. S. 20. DLRLC
    • format_quote Și astăzi încă, din această pricină, mă cearcă păreri de rău. SADOVEANU, P. S. 44. DLRLC
    • format_quote De cîtva timp îl cerca în răstimpuri un junghi în piept. VLAHUȚĂ, N. 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.