Definiția cu ID-ul 949479:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cercá, cerc, vb. intranz. – (înv.) 1. A încerca. 2. A cerceta, a iscodi. 3. A supune la încercări grele. 4. A căuta: „Să cerce pă Dumnedzău. / Șî-l cercară, / Șî-l aflară / În iezăl de boi născând” (Papahagi, 1925: 233; Giulești). – Lat. circare „a ocoli” (Scriban, Șăineanu, Pușcariu, CDDE, DA, MDA), cf. it. cercare „a căuta”.