3 intrări
43 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- enciclopedice (4)
- argou (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAPĂT, capete, s. n. 1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări; margine, limită, sfârșit1, istov. ◊ Loc. adj. Fără (de) capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins. Loc. adv. De la (sau din) capăt = de la început. În capăt = a) în frunte; b) exact, deplin. Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe, în mod consecvent. ◊ Expr. La capătul lumii (sau pământului) = foarte departe. A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capăt = a duce la bun sfârșit. A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută. A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva. Niciun capăt de ață = absolut nimic. Până la (sau într-)un capăt de ață = absolut tot. 2. Fragment; rămășiță de... – Refăcut din pl. capete (< lat. capita).
CĂPĂTA, capăt, vb. I. Tranz. 1. A obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). ◊ Loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală. 2. A câștiga; a agonisi; a dobândi prin... – Lat. pop. capitare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂPĂTA, capăt, vb. I. Tranz. 1. A obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). ◊ Loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală. 2. A câștiga; a agonisi; a dobândi prin... – Lat. pop. capitare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
capăt sn [At: TETRAEV. (1572), 243 / V: ~pet / Pl: ~pete / E: capete (pll cap)] 1 (Îoc mijloc, coadă) Partea de sus sau dinainte a unui obiect. 2 Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări Si: limită, margine, (înv) căpătâi (20). 3 (îlav) Din ~ până în ~ De la început până la sfârșit. 4 (Spc) Extremitățile osiei carului. 5 (Spc; îs) ~ ul sau coada inimii Parte a inimii care se află la spatele carului și trece afără din osie. 5 (Spc) Extremitățile de deasupra coardei ferăstrăului Si: cioace, mere. 6 (Spc) Extremitate a sulului în care este înțepenit zăvorul războiului de țesut. 7 (Îs) ~ petele picioarelor Brațele războiului de țesut, când sunt în prelungirea picioarelor. 8-9 (Îlaj; îlav) Fără ~ (Care este) fără sfârșit. 10 (Îs) În ~ În frunte. 11 (Îas) Exact. 12 (Îlav) Până la ~ Până la sfârșit. 13 (Îas) Până la ultimele consecințe. 14 (Îal) În mod consecvent. 15 (Îe) A pune (sau a da) ~ unui lucru A termina, a face să înceteze un lucru. 16 (Îlav) La ~ul lumii Foarte departe. 17 (Îe) A face ~ul cuiva A-i veni cuiva de hac. 18 (Îe) A o scoate (sau a o duce) la ~ cu ceva A termina cu bine ceva, a ieși dintr-o situație neplăcută. 19 (Îe) A o scoate la ~ cu cineva A se înțelege cu cineva. 20 (Îe) Nici un ~ de ață Absolut nimic. 21 (Îlav) Până la (sau într-)un ~ de ață Absolut tot. 22 (Îe) A scoate pe cineva în ~ A ruina. 23 (Îae) A pune pe cineva într-o mare încurcătură. 24 (Îe) A ieși în ~ A avea trai bun. 25 (Îae) A o sfârși bine. 26 (Îe) A umbla fără nici un ~ A umbla fără rost. 27 (După numerale) Exact. 28 Fragment, rămășiță de... 29 (Îvr; dan) Bucată, individ. 30 Capitol, paragraf, parte a unui text. 31 (Înv; folosit și adjectival) Căpetenie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
capet sn vz capăt
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpăta vt [At: ANON. CAR. / V: înc~ / Pzi: capăt / E: ml capitare] 1 A obține un lucru (dorit). 2 A câștiga. 3 A agonisi. 4 A obține. 5-6 A primi în dar sau de pomană. 7 A avea parte de... 8 (C.i. stări sufletești, boli) A se îmbolnăvi de... 9 A culege (de pe jos).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpăț sn [At: H VIII 14 / V: ~peț / Pl: ~e / E: nct] (Ban; Olt) Măsură de lemn cu care se ia vama la moară Cf cajă, căuș, gâf, mertic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpeț sn vz căpăț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPĂT, capete, s. n. 1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări; margine, limită, sfârșit1, istov. ◊ Loc. adj. Fără (de) capăt = fără sfârșit; îndelungat, întins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capăt = de la început. În capăt = a) în frunte; b) exact, deplin. Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe, în mod consecvent. ◊ Expr. La capătul lumii (sau pământului) = foarte departe. A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capăt = a duce la bun sfârșit. A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută. A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva. Nici un capăt de ață = absolut nimic. Până la (sau într-)un capăt de ață = absolut tot. 2. Fragment; rămășiță de... – Refăcut din pl. capete (< lat. capita).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CAPĂT, capete, s. n. (Înlocuiește adesea pe «cap») Extremitate a unui obiect; parte extremă (în special finală) a unei perioade de timp; punct final, mai rar inițial, al unei situații, împrejurări, stări; margine, limită, sfîrșit. Acuma se vedea la capătul dorințelor sale! SBIERA, P. 97. Fă-te tu cerșitor Ia capătul ist de pod, și eu la celalalt și să vezi cum are să ne deie amîndouă carboavele de pomană bietul om! CREANGĂ, P. 298. Casa din capătul uliței era galbănă, cu ferești poleite de lună, cu perdele albe. EMINESCU, N. 63. Pe la capătul anului 1593... BĂLCESCU, O. II 41. ◊ Loc. adj. Fără (de) capăt = fără sfîrșit, îndelungat, întins. I se năzări țarina fără capăt a gospodăriei colective. CAMILAR, TEM. 127. Bătrînul dascăl... într-un calcul fără capăt, tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri făr’de capăt, Cînd a serii raze reții Asfințind din ceruri scapăt. EMINESCU, O. I 66. ◊ Loc. adv. De la capăt = de la început; (în legătură cu verbul «a scrie») cu alineat nou. În capăt = a) exact, deplin, în cap. Și după ce se împlinesc trei ani în capăt, [moartea] iar pornește la dumnezeu, să primească porunci. CREANGĂ, P. 313. Eu mă duc să gătesc banii. Cinci mii în capăt? ALECSANDRI, T. 257; b) (rar) În frunte, în cap. Mîndra masă e întinsă... Iar în capăt cine șade? ALECSANDRI, P. P. 206. Din capăt = de la început. Spuse din capăt toată întîmplarea, pe unde-a fost și ce-a pățit. CREANGĂ, P. 45. Pînă la capăt = pînă la sfîrșit; pînă la ultimele consecințe; consecvent. Rupse plicul și, dintr-o aruncătură de ochi, măsură toată lungimea scrisorii, pînă la capăt. BART, E. 21. ◊ Expr. La capătul lumii (sau pămîntului) = foarte departe. A pune capăt (unui lucru) = a face să înceteze, a termina. De-acum logodnei punem capăt, Curînd începem nuntă mare. BENIUC, V. 103. A da de capăt = a ajunge la sfîrșitul unui lucru, a duce la bun sfîrșit. Locul însuși era o poveste lungă și-ncurcată... căreia nu-i mai dădeau de capăt pînă ce nu-ncetau, apăsați de somn. EMINESCU, N. 67. A scoate (sau a duce) ceva la (sau în) capăt (bun) = a termina ceva cu succes, a izbuti. Seceratul a fost dus la bun capăt de femei. STANCU, D. 215. De mă vei asculta, pe toate ai să le biruiești și să le scoți la capăt. bun. ISPIRESCU, L. 22. Asta-i o treabă foarte grea, și mare lucru să fie ca s-o putem noi scoate la capăt. CREANGĂ, P. 157. A o scoate la capăt cu ceva = a ieși bine dintr-o situație, dintr-o încurcătură, a face față unor greutăți, a ieși la socoteală. Cu lemnele o s-o scoatem noi la capăt iarna asta. A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege, a avea trai bun cu cineva. Nu-i chip de a o scoate la capăt cu omul acesta. NEGRUZZI, S. I 93. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «de» ) Fragment mărunt, rămășiță. Capăt de luminare. ▭ Ian trece-mi, camarade, și mie capătul [de țigară]. CAMILAR, N. I 11. ◊ Expr. Pînă-ntr-un capăt de ață = tot, pînă la cel din urmă lucru. Au luat tot, pină-ntr-un capăt de ață. 3. Extremitate a unor obiecte de uz gospodăresc (osia carului, brațele ferăstrăului, sulul războiului de țesut etc.). Taie un sulhari de fag și face un capăt minunat. Apoi îl așază cum trebuie, pune roata la loc. CREANGĂ, P. 135.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPĂTA, capăt, vb. I. Tranz. 1. A obține ceva (în urma unei solicitări sau a unei stăruințe). Am venit înaintea judecății să capăt dreptate. CREANGĂ, A. 147 ♦ A primi în dar. Își băgă hainele cele frumoase ce le căpătă în dăsagi. ISPIRESCU. L. 308. 2. A cîștiga, a obține, a agonisi ceva (în urma unui efort sau a unei străduințe). Un copil orfan... a plecat prin lumea mare, cum pleacă omul necăjit să-și capete pînea de toate zilele. RETEGANUL, P. III 27. Aduce piatra la mine și i-o plătesc cît nu face; ba încă sini bucuros că o pot căpăta. CREANGĂ, P. 218. Dragoste, cum te-aș lua, Numai de te-aș căpăta. JARNÍK-BÎRSEANU,78. 3. A primi ceva (în urma unor împrejurări independente de efortul subiectului). De la cine ai căpătat tu scrisoarea asta? EMINESCU, N. 76. Mi-am pus, zău, peană uscată, De la tine căpătată. JARNÍK-BÎRSEANU,116. ♦ A se alege cu ceva. Cînd capăt o notă proastă la domnul Gherman, mi-a zis el, apoi mă duc acolo și stau cu undița. SADOVEANU, N. F. 41. 4. (Cu privire la calități, stări etc.) A dobîndi. O largă dezvoltare a căpătat în anii democrației populare munca artistică de mase organizată de sindicate în rîndul muncitorilor și funcționarilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/3. Îi trebui mult pînă să-și capete iar gustul de vorbă. CAMILAR, TEM. 33. Înăuntrul acestor munți, în care Oltul ajunge un rîu lung de o sută de kilometri, valea lui capătă înfățișarea unui măreț șantier. BOGZA, C. O. 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPĂT, capete, s. n. 1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări; margine, limită. ◊ Loc. adj. Fără (de) capăt = fără sfîrșit; îndelungat, întins. ◊ Loc. adv. De la capăt = de la început. În capăt = în frunte; exact, deplin. Din capăt = de la început. Pînă la capăt = pînă la sfîrșit; pînă la ultimele consecințe; în mod consecvent. ◊ Expr. La capătul lumii (sau pămîntului) = foarte departe. A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina. A da de capăt = a duce la bun sfîrșit. A scoate (sau a duce) ceva la capăt = a termina ceva (cu succes); a izbuti. A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută. A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva. 2. Fragment; rămășiță de... ◊ Expr. Pînă-ntr-un capăt de ață = tot. – Din pl. capete (< lat. capita).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂPĂTA, capăt, vb. I. Tranz. 1. A obține, a primi. 2. A cîștiga; a dobîndi. – Lat. capitare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAPĂT ~ete n. 1) Extremitate a ceva (corp, suprafață, lucru, stare, perioadă de timp etc.); margine; extremă. ~ătul podului. ◊ Fără ~ fără sfârșit. De la ~ de la început. Până la ~ până la sfârșit. A pune ~ a face să înceteze. A da de ~ a duce la bun sfârșit. 2) Parte a ceva rămasă neconsumată sau neutilizată; rămășiță; rest. Un ~ de lumânare. /<lat. capita
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CĂPĂTA capăt tranz. 1) A obține în urma unui efort; a dobândi; a contracta. 2) A primi în dar. /<lat. capitare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
capăt n. 1. margine, sfârșit: un capăt poeziei și pustiului să pun EM.; 2. fig. rezultat, scop: a scoate la capăt, a-și ajunge ținta, a reuși; a pune capăt, a sfârși; 3. început: a începe din capăt; 4. Mold. osie: să-i rup vreun capăt dela car CR. [Abstras din pl. capete. V. căpătâiu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpătà v. a dobândi, a primi din întâmplare. [Lit. a veni la capăt].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) cápăt n., pl. capete (lat. caput, cápitis, pl. cápita. V. cap 2). Margine, sfîrșit: capătu lumiĭ. Vîrf: un capăt de ață. Muc, rest: capăt de lumînare, de țigară, de chibrit. Călăvie. A pune capăt unuĭ lucru, a face să înceteze, a-l opri. A scoate la capăt, a ajunge la rezultat, a termina bine. Pînă la capăt pînă la sfîrșit, pînă la urmă. De la capăt, de la’nceput. V. căpătîĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) cápăt, a căpătá v. tr. (lat. cápito, -táre, d. cápere, captum, a apuca. – Capețĭ; să capețĭ, să capete. V. scapăt): Obțin, dobîndesc, primesc (maĭ ales de pomană): a căpăta un gologan. A o căpăta, a o păți, a da de dracu: astîmpără-te, c’aĭ s’o capețĭ! V. refl. Mă aleg cu, obțin, cîștig: m’am căpătat c’un franc, c’o bătaĭe, cu nasu rupt. – Barb. după germ. bekommen (Trans. Buc.) aicĭ se capătă vin, rom. corect: aicĭ se vinde, se oferă, se află, este vin. – La Cant. încápăt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căpătá, V. capăt 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
capăt s. n., pl. capete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căpăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capăt, 2 sg. capeți, 3 capătă; conj. prez. 1 sg. să capăt, 3 să capete; imper. 2 sg. afirm. capătă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
capăt s. n., pl. capete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. capăt, 2 sg. capeți, 3 capătă, 1 pl. căpătăm; conj. prez. 3 să capete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
capăt s. n., pl. capete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căpăta vb., ind. prez. 1 sg. capăt, 2 sg. capeți, 3 sg. și pl. capătă, 1 pl. căpătăm; conj. prez. 3 sg. și pl. capete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
capăt, -pete.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CAPĂT s. 1. v. extremitate. 2. v. vârf. 3. v. cap. 4. v. extremitate. 5. v. căpătâi. 6. v. flanc. 7. cap, final, fine, încheiere, sfârșit, (înv.) concenie, coneț, cumplire, săvârșit, sfârșenie, sfârșitură, termen. (A dus-o cu bine la ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPĂTA vb. 1. v. primi. 2. a avea, a câștiga, a dobândi, a încasa, a obține, a primi. (~ 5 000 de lei de la mine dacă...) 3. v. obține. 4. v. dobândi. 5. v. contracta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CAPĂT s. 1. cap, colț, extremă, extremitate, limită, margine, (înv.) sconcenie. (La celălalt ~ al țării.) 2. cap, extremitate, vîrf. (~ bastonului.) 3. bot, cap, cioc, vîrf. (~ al unui obiect ascuțit.) 4. cap, extremitate. (~ de dinapoi al bărcii.) 5. cap, căpătîi, extremitate. (La ~ patului.) 6. (MIL.) aripă, coastă, flanc, margine, (înv.) corn, mînecă. (~ al unei divizii.) 7. cap, final, fine, încheiere, sfîrșit, (înv.) concenie, coneț, cumplire, săvîrșit, sfîrșenie, sfîrșitură, termen. (A dus-o cu bine la ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂPĂTA vb. 1. a dobîndi, a obține, a primi, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a cîștiga, a dobîndi, a încasa, a obține, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 3. a obține, a primi, a scoate, a vedea. (Nu ~ un ban de la el.) 4. a cîștiga, a dobîndi, a obține. (A ~ faimă, experiență.) 5. a contracta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
căpăta (capăt, căpătat), vb. – 1. A obține, a căpăta. – 2. A primi de pomană. – 3. (Trans. de Vest). A culege, a recolta. Lat. *capĭtāre, de la cāput „capital” (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 241; REW 1635; Philippide, II, 635); cf. alb. kapëtoń, it. capitare „a ajunge” și der. romanici de la *accapĭtāre (prov. acaptar „a-și spori capitalul”, fr. achever „a termina”, v. sp. acabdar). Totuși, DAR are îndoieli în legătură cu această der., întemeindu-se pe faptul că acest cuvînt nu apare în texte vechi. Criteriul său nu pare decisiv. Pe de altă parte, cuvîntul este cu siguranță pop., și nu are nimic a face cu mag. kapni „a obține” (cf. rom. căpui), propus de DAR. După ipoteza abandonată a lui Crețu 309, ar fi reprezentant al lat. captāre. Cf. scăpăta.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
căpăț s.n. (reg. înv.) măsură de lemn cu care se ia vama la moară; căpete, căuș, gâf, mertic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpăta, capăt, v.t.r. 1. (t.) A primi, a obține. 2. (r.; în expr.) S-a căpătat = s-a întâmplat, s-a petrecut (Maram. din dreapta Tisei). – Lat. pop. capitare (DLRM, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpăta, capăt, vb. – 1. (tranz.) A primi, a obține. 2. (refl.) În expr. s-a căpătat = s-a întâmplat, s-a petrecut (Biserica Albă). – Lat. pop. capitare (DLRM, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
AMORI FINEM TEMPUS NON ANIMUS FACIT (lat.) timpul pune capăt dragostei, nu judecata – Publilius Syrus, „Sententiae”, 35.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
GUERRE À OUTRANCE (fr.) război până la capăt – Acțiune distructivă, tenace, perseverentă și necruțătoare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Experience is by industry achieved (engl. „Experiența se capătă prin sîrguință”) – Shakespeare, Doi tineri din Verona (act I, sc. 3). E povața pe care Antonio o dă servi- torului său Panthino: „…nu-i om întreg acela Ce nu-i hîrșit cu lumea cît de cît, Din viață-nvață omul…” (trad. Mihnea Gheorghiu) Cuvintele lui Shakespeare subliniază valoarea experienței și constituie un îndemn la străduință pentru acumularea ei (vezi și Experto credite!). Francezii spun: Expérience passe science (Experiența întrece știința). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Home-keeping yout have ever homely wits (engl. „Cine stă mereu acasă capătă spirit casnic”) – E versul cu care Shakespeare își începe comedia Doi tineri din Verona. Acest vers a ajuns proverb, precum menționează și traducătorul în românește al acestei piese, Mihnea Gheorghiu, care l-a tălmăcit astfel: „Acasă, duhul tînăr ia iz casnic” (vezi Shakespeare, Opere, vol. 3, 1956). În piesă, Valentin îi spune lui Proteus, pe care-l rețin în Verona „dulcii ochi” ai unei fete: „Te-aș lua cu mine peste mări și țări Să vezi ce de minuni mai sînt pe lume, Decît să stai să mucezești acasă…” Înțelesul e clar. Ieși, vezi lumea și ți se va lumina și mintea. Prin urmare, proverbul, creat de Shakespeare, poate fi citat cînd cineva, din lipsa de contact cu viața și cu lumea, judecă și vede îngust. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a juca la două capete expr. (pub.) a fi oportunist; a se alia / a încheia înțelegeri cu parteneri ireconciliabili între ei.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a o scoate la capăt expr. a se descurca, a răzbi, a izbuti.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și pune capăt zilelor expr. a se sinucide.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
joc la două capete expr. (pub., peior.) oportunism.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
la capătul pământului expr. foarte departe.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT61) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
capăt, capetesubstantiv neutru
- 1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situații sau a unei stări; sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acuma se vedea la capătul dorințelor sale! SBIERA, P. 97. DLRLC
- Fă-te tu cerșitor Ia capătul ist de pod, și eu la celalalt și să vezi cum are să ne deie amîndouă carboavele de pomană bietul om! CREANGĂ, P. 298. DLRLC
- Casa din capătul uliței era galbănă, cu ferești poleite de lună, cu perdele albe. EMINESCU, N. 63. DLRLC
- Pe la capătul anului 1593... BĂLCESCU, O. II 41. DLRLC
- Fără (de) capăt = fără sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îndelungat întins
- I se năzări țarina fără capăt a gospodăriei colective. CAMILAR, TEM. 127. DLRLC
- Bătrînul dascăl... într-un calcul fără capăt, tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
- Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri făr’de capăt, Cînd a serii raze roșii Asfințind din ceruri scapăt. EMINESCU, O. I 66. DLRLC
-
- De la (sau din) capăt = de la început. DEX '09 DLRLC
- Spuse din capăt toată întîmplarea, pe unde-a fost și ce-a pățit. CREANGĂ, P. 45. DLRLC
- (În legătură cu verbul «a scrie») = cu alineat nou. DLRLC
-
- În capăt = în frunte. DEX '09 DLRLC
- Mîndra masă e întinsă... Iar în capăt cine șade? ALECSANDRI, P. P. 206. DLRLC
-
-
- Și după ce se împlinesc trei ani în capăt, [moartea] iar pornește la dumnezeu, să primească porunci. CREANGĂ, P. 313. DLRLC
- Eu mă duc să gătesc banii. Cinci mii în capăt? ALECSANDRI, T. 257. DLRLC
-
- Până la capăt = până la sfârșit; până la ultimele consecințe, în mod consecvent. DEX '09 DLRLC
- Rupse plicul și, dintr-o aruncătură de ochi, măsură toată lungimea scrisorii, pînă la capăt. BART, E. 21. DLRLC
-
- La capătul lumii (sau pământului) = foarte departe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A pune capăt (unui lucru, unei situații) = a face să înceteze, a termina (cu bine). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De-acum logodnei punem capăt, Curînd începem nuntă mare. BENIUC, V. 103. DLRLC
-
- A da de capăt = a ajunge la sfârșitul unui lucru, a duce la bun sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Jocul însuși era o poveste lungă și-ncurcată... căreia nu-i mai dădeau de capăt pînă ce nu-ncetau, apăsați de somn. EMINESCU, N. 67. DLRLC
-
- A scoate (sau a duce) ceva la (sau în) capăt (bun) = a termina ceva cu succes. DLRLC
- Seceratul a fost dus la bun capăt de femei. STANCU, D. 215. DLRLC
- De mă vei asculta, pe toate ai să le biruiești și să le scoți la capăt bun. ISPIRESCU, L. 22. DLRLC
- Asta-i o treabă foarte grea, și mare lucru să fie ca s-o putem noi scoate la capăt. CREANGĂ, P. 157. DLRLC
-
- A o scoate la capăt cu ceva = a ieși cu bine dintr-o situație neplăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu lemnele o s-o scoatem noi la capăt iarna asta. DLRLC
-
- A o scoate la capăt cu cineva = a se înțelege cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu-i chip de a o scoate la capăt cu omul acesta. NEGRUZZI, S. I 93. DLRLC
-
- Niciun capăt de ață = absolut nimic. DEX '09
- Până la (sau într-)un capăt de ață = absolut tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Au luat tot, până-ntr-un capăt de ață. DLRLC
-
-
-
- Capăt de lumânare. DLRLC
- Ian trece-mi, camarade, și mie capătul [de țigară]. CAMILAR, N. I 11. DLRLC
-
- 3. Extremitate a unor obiecte de uz gospodăresc (osia carului, brațele fierăstrăului, sulul războiului de țesut etc.). DLRLC
- Taie un sulhari de fag și face un capăt minunat. Apoi îl așază cum trebuie, pune roata la loc. CREANGĂ, P. 135. DLRLC
-
etimologie:
- Refăcut din pluralul capete (din limba latină capita). DEX '09 DEX '98
căpăta, capătverb
- 1. A obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am venit înaintea judecății să capăt dreptate. CREANGĂ, A. 147. DLRLC
- Își băgă hainele cele frumoase ce le căpătă în dăsagi. ISPIRESCU. L. 308. DLRLC
- De la cine ai căpătat tu scrisoarea asta? EMINESCU, N. 76. DLRLC
- Mi-am pus, zău, peană uscată, De la tine căpătată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 116. DLRLC
- 1.1. A se alege cu ceva. DLRLC
- Cînd capăt o notă proastă la domnul Gherman, mi-a zis el, apoi mă duc acolo și stau cu undița. SADOVEANU, N. F. 41. DLRLC
-
- De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală. DEX '09 DEX '98
-
-
- Un copil orfan... a plecat prin lumea mare, cum pleacă omul necăjit să-și capete pînea de toate zilele. RETEGANUL, P. III 27. DLRLC
- Aduce piatra la mine și i-o plătesc cît nu face; ba încă sînt bucuros că o pot căpăta. CREANGĂ, P. 218. DLRLC
- Dragoste, cum te-aș lua, Numai de te-aș căpăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 78. DLRLC
- O largă dezvoltare a căpătat în anii democrației populare munca artistică de mase organizată de sindicate în rîndul muncitorilor și funcționarilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/3. DLRLC
- Îi trebui mult pînă să-și capete iar gustul de vorbă. CAMILAR, TEM. 33. DLRLC
- Înăuntrul acestor munți, în care Oltul ajunge un rîu lung de o sută de kilometri, valea lui capătă înfățișarea unui măreț șantier. BOGZA, C. O. 176. DLRLC
-
etimologie:
- capitare DEX '09 DEX '98