Din totalul de 40 sunt afișate 20 definiții pentru candid, candida (vb.), candida, candida (bot.)   conjugări / declinări

CANDIDÁ2, candidez, vb. I. Intranz. 1. A fi propus sau a se prezenta spre a fi votat în alegeri. 2. A se prezenta la un concurs pentru a obține un post, o funcție, un titlu etc. – Din candidat și candidatură (derivat regresiv). Cf. germ. kandidieren.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁNDIDA1 s. f. Gen de ciuperci microscopice care formează micelii și produc diverse infecții, meningită etc. (Candida). – Din lat. Candida, denumirea științifică a ciupercii.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁNDIDA1 s. f. Gen de ciuperci care formează micelii și produc diverse infecții, meningită etc. (Candida).Cuv. lat. (nume științific).

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDIDÁ2, candidez, vb. I. Intranz. 1. A fi propus candidat în alegeri; a-și pune candidatura într-o alegere. 2. A se prezenta la un examen. ♦ (Fam.) A aspira la un post, la un grad, la o poziție etc. – Din candidat și candidaturi (derivat regresiv). Cf. germ. kandidieren.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDIDÁ, candidez, vb. I. Intranz. (Învechit) A aspira la un post sau la un grad, la o poziție etc. ◊ (Azi) A fi propus candidat în alegeri (pentru Marea Adunare Națională, pentru sfaturile populare sau pentru responsabilități în organizațiile politice); (în regimul burghezo-moșieresc) a-și pune candidatura într-o alegere (de deputați, de senatori etc.).

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDIDÁ, candidez, vb. I. Intranz. A fi propus candidat în alegeri; a-și pune candidatura într-o alegere. ♦ (Fam.) A aspira la un post, la un grad, la o poziție etc. – Din candidat.

Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

candidá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 candideáză

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cándida1 (ciupercă) s. f., g.-d. art. cándidei

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cándida (bot.) s. f.

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

candidá vb., ind. prez. 1 sg. candidéz, 3 sg. și pl. candideáză

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDIDÁ vb. a concura, (rar) a compeți, (înv.) a concurge. (~ la un post.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDIDÁ vb. I. intr. A se prezenta la un concurs pentru a ocupa un post, o funcție etc. ♦ A fi propus candidat în alegeri; a-și pune candidatura într-o alegere. [P.i. -dez. / < candidat].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁNDIDA s.f. Gen de plante saprofite, care pot deveni patogene, provocând micoze; monilia. [< fr. candida, cf. lat. candidus – alb].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁNDIDA2 s. f. gen de ciuperci care pot deveni patogene, provocând micoze; monilia. (< fr., lat. candida)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDIDÁ1 vb. intr. a se prezenta la un concurs pentru a ocupa un post, o funcție. ◊ a fi propus, a-și pune candidatura în alegeri. (< candidat)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A CANDIDÁ ~éz intranz. 1) A fi propus candidat. 2) A-și înainta candidatura. 3) A se prezenta la un concurs pentru a obține un post, o funcție. /Din candidat

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. [Acc. și: cándid] – Din fr. candide, lat. candidus.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide, lat. candidus.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. (Despre oameni și despre înfățișarea și manifestările lor) Plin de candoare, fără cusur (din punct de vedere moral), curat (la suflet), nevinovat. Figura lui încă adolescentă, cu ochii albaștri, candizi, era concentrată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. ◊ Fig. Luna... apăru candidă... între două stînci. IBRĂILEANU, A. 11.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

CANDÍD, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat. – Fr. candide (lat. lit. candidus).

Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink