CALOMNIA, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău pe nedrept, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.

calomnia vt [At: CARAGIALE, O. VII, 230 / P: ~ni-a / Pzi: ~iez / E: fr calomnier ] A spune, pe socoteala cuiva, lucruri rele, neadevărate, discreditându-l în onoarea și reputația sa Si: a bârfi, a cleveti, a defăima, a huli.

CALOMNIA, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.

CALOMNIA, calomniez, vb. I. Tranz. A spune pe socoteala cuiva lucruri rele și neadevărate, cu intenția – de a-i atinge onoarea și reputația, de a-l micșora în stima oamenilor. – V. bîrfi, defăima, ponegri, cleveti, huli. M-a maltratat, m-a calomniat și, de sațiu, m-a iertat. CARAGIALE, O. VII 230. – Pronunțat: -ni-a.

CALOMNIA, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, cu intenția de a-i atinge onoarea sau reputația. [Pr.: -ni-a] – Fr. calomnier (lat. lit. calumniari).

CALOMNIA vb. I. tr. A spune calomnii (la adresa cuiva), a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bîrfi. [Pron. -ni-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calomnier].

CALOMNIA vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier)

A CALOMNIA ~ez tranz. A ataca cu calomnii; a vorbi de rău; a defăima; a denigra; a blama; a bârfi; a cleveti; a huli; a ponosi; a ponegri; a detracta. [Sil. -ni-a] /<fr. calomnier, lat. calumniari

calomnia v. a atinge onoarea prin calomnii, a acuza pe nedrept.

*calomniéz v. tr. (fr. calomnier, d. lat. calumniari). Spun calomniĭ.

calomnia (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. calomniez (desp. -ni-ez), 3 calomniază, 1 pl. calomniem; conj. prez. 1 sg. să calomniez, 3 să calomnieze; ger. calomniind (desp. -ni-ind)

calomnia (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 calomniază, 1 pl. calomniem (-ni-em); conj. prez. 3 să calomnieze; ger. calomniind (-ni-ind)

calomnia vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. calomniez, 3 sg. și pl. calomniază, 1 pl. calomniem (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. calomnieze; ger. calomniind (sil. -ni-ind)

calomnia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. calomniază, 1 pl. calomniem, ger. calomniind)

calomniez, -niază 3, -niam 1 imp.

CALOMNIAT adj., s. bârfit, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~.)

CALOMNIAT adj., s. bîrfit, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om ~.)

CALOMNIA vb. a (se) bârfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

CALOMNIA vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri, (Îl ~ pe nedrept.) corectat(ă)

Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose (fr. „Calomniați, calomniați, ceva tot va rămîne!”) Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla – act. II, sc. 8. Sînt cuvintele din faimoasa tiradă a lui Don Basilio, care i-a inspirat compozitorului italian Rossini, nu mai puțin faimoasa „arie a calomniei”. Autorul, punîndu-l pe Don Basilio să facă elogiul calomniei, arată că cei ce folosesc această armă perfidă, strecoară în mod conștient veninul minciunilor, convinși că măcar un strop tot va rămîne în sufletul oamenilor, de pe urma unor astfel de ponegriri. De aici, această expresie, aplicată defăimătorilor fără scrupule, de tipul lui Don Basilio, care se bucura și rîdea melistofelic văzînd cum o șoaptă calomnioasă ia încet-încet proporții: „Și se-ntinde ca un val, Ca un foc, ca un cutremur, Ca urgia ce produce Un dezastru infernal”. La rîndul lui, Beaumarchais s-a inspirat din Francis Bacon care, în lucrarea sa De dignitate et augmentis scientiarum (cartea a 8-a, cap. II), exprimă o idee identică într-o formă care e și ea aproape identică: Audacter calumniare, semper aliquid haeret (Calomniază cu îndrăzneală, pînă la urmă tot se prinde ceva). LIT.