4 intrări

54 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÁVA2 interj. v. bravo.

BRÁVA2 interj. v. bravo.

BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

bravá2 vi [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / Pzi: ~véz / E: fr braver] 1 A se împotrivi bărbătește unei primejdii. 2 A provoca (pe cineva) prin vorbe cutezătoare. 3 A se expune inutil unei primejdii Si: a sfida.

BRÁVA1 interj. v. bravo.

BRÁVA1 interj. v. bravo.

BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta bărbătește (o primejdie), a se împotrivi fără frică; a se expune în mod inutil unei primejdii. V. desfide, sfida. A brava moartea.

BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.

BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].

BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)

A BRAVÁ ~éz 1. tranz. (primejdii) A depăși cu bărbăție; a înfrunta fără frică. 2. intranz. A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz. /<fr. braver

bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.

BRÁVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) bráva, (înv.) brávos interj.] – Din fr., it. bravo.

BRÁVOS interj. v. bravo.

brav, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 110/ Pl: ~e / E: fr brave] 1 a Viteaz. 2 sm (Îvr) Asasin plătit.

bra sf [At: JAHRESBER. III, 314 / V: bra / Pl: bravi / E: srb brava] (Reg) Broască a ușii.

brávo i [At: (a. 1799) BERTOLDO, ap. GCR / V: brava1, -s / E: it bravo] 1-3 Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze) Si: excelent, minunat.

BRÁVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) bráva. (înv.) brávos interj.] – Din fr., it. bravo.

arată toate definițiile

Intrare: brava
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brava
  • bravare
  • bravat
  • bravatu‑
  • bravând
  • bravându‑
singular plural
  • bravea
  • bravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bravez
(să)
  • bravez
  • bravam
  • bravai
  • bravasem
a II-a (tu)
  • bravezi
(să)
  • bravezi
  • bravai
  • bravași
  • bravaseși
a III-a (el, ea)
  • bravea
(să)
  • braveze
  • brava
  • bravă
  • bravase
plural I (noi)
  • bravăm
(să)
  • bravăm
  • bravam
  • bravarăm
  • bravaserăm
  • bravasem
a II-a (voi)
  • bravați
(să)
  • bravați
  • bravați
  • bravarăți
  • bravaserăți
  • bravaseți
a III-a (ei, ele)
  • bravea
(să)
  • braveze
  • bravau
  • brava
  • bravaseră
Intrare: brav (adj.)
brav1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brav
  • bravul
  • bravu‑
  • bra
  • brava
plural
  • bravi
  • bravii
  • brave
  • bravele
genitiv-dativ singular
  • brav
  • bravului
  • brave
  • bravei
plural
  • bravi
  • bravilor
  • brave
  • bravelor
vocativ singular
plural
Intrare: bravă
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bra
  • brava
plural
  • bravi
  • bravile
genitiv-dativ singular
  • bravi
  • bravii
plural
  • bravi
  • bravilor
vocativ singular
plural
Intrare: bravo
bravo interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • bravo
brava2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • brava
bravos interjecție
interjecție (I10)
  • bravos
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brava

  • 1. tranzitiv A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desfide sfida sfrunta un exemplu
    exemple
    • A brava moartea.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se expune în mod inutil unei primejdii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz.
    surse: NODEX

etimologie:

brav (adj.)

etimologie:

bravă

etimologie:

bravo brava bravos

  • 1. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: excelent minunat 4 exemple
    exemple
    • Aplaudau din răsputeri, strigînd cît îi lua gura: bravo, Gherlaș, așa, bravo! SAHIA, N. 66.
      surse: DLRLC
    • Bravo! se auziră strigăte. PAS, L. I 142.
      surse: DLRLC
    • ironic Bravo!... vă duceți și mă lăsați în mijlocul drumului, de vă aștept un ceas. ALECSANDRI, T. 1047.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Atunci izbucni un bravo ieșit din sute de piepturi.
      surse: DLRLC

etimologie: