13 definiții pentru fricos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

fricos, ~oa smf, a [At: PSAL. SCH. 313 / Pl: ~oși, ~oase / E: frică + -os] 1-2 (Persoană) care se lasă ușor cuprinsă de frică (1) Si: (înv) înfricos. 3 (Înv) Care inspiră frică Si: îngrozitor, teribil, (înv) înfricos, (înv) înfricoșat.

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (În opoziție cu curajos) Care se lasă ușor cuprins de frică, care se înfricoșează cu ușurință. Cum ești tu de fricoasă, ți s-o fi părut că te-a călcat nescine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. Închină-te dinaintea stăpînului tău, ființă fricoasă, supusă sabiei mele. ALECSANDRI, T. i 82. ◊ Fig. Un val de vînt lovi fereastra și para lămpii clipi fricoasă. DAN, U. 257. Atunci zări la coada ochilor o cută ușoară, aproape fricoasă; și în păr un fir alb. BASSARABESCU, S. N. 154. ◊ (Substantivat) Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să moară, Căci moartea e menirea lor. COȘBUC, P. I 194. Fanfaronul acesta poate și-a urît zilele; poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul! NEGRUZZI, S. I 211.

FRICÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are frică; cu frică. /frică + suf. ~os

FRICOS adj. (Mold., Criș.) Care inspiră frică. A: De fricos glasul lui, nici a mă opri, nici a mă odihni am putut. CI, 96. C: Că mare-i dumnedz<e>ul nostru . . . și fricos asupra a toți dumnădzăi<i> lor. MISC. SEC. XVII, 71v. Etimologie: frică + suf. -os. Vezi și înfrica, înfricat. Cf. c u m p l i t1 (1), î n f r i c a t.

fricós, -oásă adj. (d. frică). Cuĭ ĭ-e frică, fără curaj. Vechĭ. Teribil, strașnic. V. înfricos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fricos adj. m., s. m., pl. fricoși; adj. f., s. f. fricoa, pl. fricoase

fricos adj. m., s. m., pl. fricoși; adj. f., s. f. fricoasă, pl. fricoase

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; f. sg. fricoásă, pl. fricoáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRICÓS adj., s. 1. adj. sperios, temător, (livr., fam. și depr.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimântos, temut, (arg.) târșelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce ești atât de ~?) 3. adj., s. v. laș.

FRICOS adj., s. 1. adj. sperios, temător, (livr. și fam.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimîntos, temut, (arg.) tîrșelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce ești atît de ~?) 3. adj., s. laș, (livr. și fam.) poltron, (pop.) mișel, (înv.) codaci. (Nu ești decît un ~!)

Fricos ≠ brav, curajos, nesperios, viteaz

Intrare: fricos
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fricos
  • fricosul
  • fricosu‑
  • fricoa
  • fricoasa
plural
  • fricoși
  • fricoșii
  • fricoase
  • fricoasele
genitiv-dativ singular
  • fricos
  • fricosului
  • fricoase
  • fricoasei
plural
  • fricoși
  • fricoșilor
  • fricoase
  • fricoaselor
vocativ singular
  • fricosule
  • fricoase
  • fricoa
  • fricoaso
plural
  • fricoșilor
  • fricoaselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fricos, fricoaadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care se lasă ușor cuprins de frică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum ești tu de fricoasă, ți s-o fi părut că te-a călcat nescine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. DLRLC
    • format_quote Închină-te dinaintea stăpînului tău, ființă fricoasă, supusă sabiei mele. ALECSANDRI, T. i 82. DLRLC
    • format_quote figurat Un val de vînt lovi fereastra și para lămpii clipi fricoasă. DAN, U. 257. DLRLC
    • format_quote figurat Atunci zări la coada ochilor o cută ușoară, aproape fricoasă; și în păr un fir alb. BASSARABESCU, S. N. 154. DLRLC
    • format_quote Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să moară, Căci moartea e menirea lor. COȘBUC, P. I 194. DLRLC
    • format_quote Fanfaronul acesta poate și-a urît zilele; poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul! NEGRUZZI, S. I 211. DLRLC
etimologie:
  • Frică + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.