BRAVO interj. Exclamație care exprimă aprobare, laudă, apreciere (a jocului unui artist, a cuvîntării unui orator, a vorbei sau a faptei cuiva); foarte bine, foarte frumos, minunat. Aplaudau din răsputeri, strigînd cît îi lua gura: bravo, Gherlaș, așa, bravo! SAHIA, N. 66. Bravo! se auziră strigăte. PAS, L. I 142. ◊ (Ironic) Bravo!... vă duceți și mă lăsați în mijlocul drumului, de vă aștept un ceas. ALECSANDRI, T. 1047. ◊ (Substantivat) Atunci izbucni un bravo ieșit din sute de piepturi. – Variante: (învechit) bravos (PAS, L. I 35, CARAGIALE, O. I 91), (popular) brava (CAMILAR, N. II 441, STANCU, D. 75, HOGAȘ, DR. II 36) interj.