16 definiții pentru brava

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAVA1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

BRAVA1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

brava2 vi [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / Pzi: ~vez / E: fr braver] 1 A se împotrivi bărbătește unei primejdii. 2 A provoca (pe cineva) prin vorbe cutezătoare. 3 A se expune inutil unei primejdii Si: a sfida.

brava1 vb. I. tr., intr. 1 A înfrunta cu curaj, cu bărbăție. A brava moartea. 2 A se expune inutil; a sfida. • prez.ind. -ez. /<fr. braver.

BRAVA2, bravez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta bărbătește (o primejdie), a se împotrivi fără frică; a se expune în mod inutil unei primejdii. V. desfide, sfida. A brava moartea.

BRAVA2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.

BRAVA vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].

BRAVA vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)

A BRAVA ~ez 1. tranz. (primejdii) A depăși cu bărbăție; a înfrunta fără frică. 2. intranz. A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz. /<fr. braver

bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.

*bravéz v. tr. (fr. braver). Barb. Înfrunt, sfidez: A brava periculu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bravez, 3 bravea; conj. prez. 1 sg. să bravez, 3 să braveze

brava (a ~) vb., ind. prez. 3 bravea

brava vb., ind. prez. 1 sg. bravez, 3 sg. și pl. bravea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRAVA vb. 1. v. sfida. 2. v. înfrunta.

BRAVA vb. 1. a desfide, a sfida. (~ moartea.) 2. a înfrunta, a sfida, (rar) a sfrunta. (~ cu curaj un pericol.)

Intrare: brava
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brava
  • bravare
  • bravat
  • bravatu‑
  • bravând
  • bravându‑
singular plural
  • bravea
  • bravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bravez
(să)
  • bravez
  • bravam
  • bravai
  • bravasem
a II-a (tu)
  • bravezi
(să)
  • bravezi
  • bravai
  • bravași
  • bravaseși
a III-a (el, ea)
  • bravea
(să)
  • braveze
  • brava
  • bravă
  • bravase
plural I (noi)
  • bravăm
(să)
  • bravăm
  • bravam
  • bravarăm
  • bravaserăm
  • bravasem
a II-a (voi)
  • bravați
(să)
  • bravați
  • bravați
  • bravarăți
  • bravaserăți
  • bravaseți
a III-a (ei, ele)
  • bravea
(să)
  • braveze
  • bravau
  • brava
  • bravaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brava, bravezverb

  • 1. tranzitiv A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A brava moartea. DLRLC
    • 1.1. A se expune în mod inutil unei primejdii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.