3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORȘÍT, -Ă, borșiți, -te, adj. Care s-a stricat (făcându-se acru ca borșul). – V. borși.

BORȘÍT, -Ă, borșiți, -te, adj. Care s-a stricat (făcându-se acru ca borșul). – V. borși.

borșít, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 133 / Pl: ~iți, ~e / E: borși] 1 Care s-a acrit (ca borșul). 2 (Fig) Trecut. 3 (Fam; fig) Supărat. 4 (Fam) Stricat.

BORȘÍT, -Ă, borșiți, -te, adj. Fermentat; acru (ca borșul). Mîncare borșită.

BORȘÍT, -Ă, borșiți, -te, adj. Fermentat, acru. – V. borși.

borșít (vest) și zborșít (est) adj. (din a se borși). Zbîrlit, încruntat, răstit.

BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit.Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.

borși1 [At: DELAVRANCEA, S. 234 / Pzi: ~șesc / E: borș] 1 vt (Nob) A sfâșia. vr (D. mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). 3 vr A se împuți. 4 vr (Fig) A se supăra. 5 vr (Fig) A-și pierde vigoarea.

zborși2 [At: CIHAC, II, 484 / S și: sb~ / Pzi: esc / E: ns cf zbârli] 1 vr (Reg; d. animale sau păsări) A se zbârli (2). 2 vt (D. oameni; c. i. părul capului) A ciufuli (1). 3 vr (Fam; d. persoane) A se înfuria. 4 vr (Fam; d. persoane) A se răsti1. 5 vr (Fam; d. planuri, proiecte etc.) A se strica.

zborși1 vr [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sb~ / Pzi: 3 ește / E: z- + borși] (Reg; d. unele alimente, mai ales d. lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă).

zborși'1 vb. IV. 1 refl. (fam.; despre oameni) A deveni furios, amenințător; a manifesta agresivitate. Cînd îi pomenea cineva de Ana, se zborșea și fulgera (REBR.). ♦ A țipa, a striga, a se răsti la cineva. Se zborșise la cei care făceau gălăgie (CA. PETR.). ♦ (fam.; despre planuri, proiecte) A se strica. 2 tr. (despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. Curcanul își zborșește penele. 3 tr. (compl. indică părul capului) A ciufuli. • prez.ind. -esc. /cf. zbîrli.

zborși vb. IV. refl. (reg.; despre unele alimente, mai ales despre lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă). • prez.ind. pers. 3 -ește. /z- + borși.

BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul). ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborșit.Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit.Et. nec. Cf. borși.

BORȘÍ1, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. 1. A se face acru ca borșul; a se acri, a fermenta. S-a borșit laptele în oală. ♦ (Neobișnuit) A se altera, a se descompune. Aleu! zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, al dracului s-a borșit [cadavrul]. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. 2. Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău, a se strica. Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși! SADOVEANU, M. C. 139.

ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni și despre animale) A se răsti la cineva luînd o atitudine amenințătoare; a se înfuria. Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277. Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38. Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833. 2. Tranz. (Despre pasări) A-și înfoia penele; (despre animale) a-și zbirii părul. Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, că o buhă. MARIAN, O. I 89. ◊ Refl. Mița se zborșește la cine. ȘEZ. V 173. ♦ A ciufuli părul cuiva. Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705. 3. Refl. (Despre anumite materii expuse unui proces de fermentare) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna se zborșește. – Variantă: (3) borșí vb. IV.

BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se face acru ca borșul; a se acri, a fermenta. – Din borș.

ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific. Smântâna s-a zborșit.

arată toate definițiile

Intrare: borșit
borșit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borșit
  • borșitul
  • borșitu‑
  • borși
  • borșita
plural
  • borșiți
  • borșiții
  • borșite
  • borșitele
genitiv-dativ singular
  • borșit
  • borșitului
  • borșite
  • borșitei
plural
  • borșiți
  • borșiților
  • borșite
  • borșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: borși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borși
  • borșire
  • borșit
  • borșitu‑
  • borșind
  • borșindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • borșește
(să)
  • borșească
  • borșea
  • borși
  • borșise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • borșesc
(să)
  • borșească
  • borșeau
  • borși
  • borșiseră
Intrare: zborși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zborși
  • zborșire
  • zborșit
  • zborșitu‑
  • zborșind
  • zborșindu‑
singular plural
  • zborșește
  • zborșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zborșesc
(să)
  • zborșesc
  • zborșeam
  • zborșii
  • zborșisem
a II-a (tu)
  • zborșești
(să)
  • zborșești
  • zborșeai
  • zborșiși
  • zborșiseși
a III-a (el, ea)
  • zborșește
(să)
  • zborșească
  • zborșea
  • zborși
  • zborșise
plural I (noi)
  • zborșim
(să)
  • zborșim
  • zborșeam
  • zborșirăm
  • zborșiserăm
  • zborșisem
a II-a (voi)
  • zborșiți
(să)
  • zborșiți
  • zborșeați
  • zborșirăți
  • zborșiserăți
  • zborșiseți
a III-a (ei, ele)
  • zborșesc
(să)
  • zborșească
  • zborșeau
  • zborși
  • zborșiseră
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borși
  • borșire
  • borșit
  • borșitu‑
  • borșind
  • borșindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • borșește
(să)
  • borșească
  • borșea
  • borși
  • borșise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • borșesc
(să)
  • borșească
  • borșeau
  • borși
  • borșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

borșit

etimologie:

  • vezi borși
    surse: DEX '98 DEX '09

borși

etimologie:

  • borș
    surse: DEX '09 DEX '98

zborși borși

  • 1. regional familiar reflexiv (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva.
    exemple
    • Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277.
      surse: DLRLC
    • Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38.
      surse: DLRLC
    • Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ciufuli zbârli attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, ca o buhă. MARIAN, O. I 89.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Mîța se zborșește la cîne. ȘEZ. V 173.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A ciufuli părul unei persoane.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ciufuli zbârli attach_file un exemplu
      exemple
      • Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv unipersonal (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: acri strica attach_file un exemplu
    exemple
    • Smântâna s-a zborșit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • comentariu Varianta borși se folosește numai pentru sensul (3.).
    surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • cf. borși
    surse: DEX '09 DEX '98