4 intrări
89 de definiții
din care- explicative (45)
- morfologice (9)
- relaționale (13)
- etimologice (5)
- specializate (3)
- enciclopedice (1)
- argou (13)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bete sfp, sm vz bată
BETE 👉 BATĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
béte pl. V. bată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BATĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BATĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură dată cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BEAT2, -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut2, cherchelit, făcut2, matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire. – Lat. bibitus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bat, ~ă a vz beat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bată3 sf [At: ARH. FOLK. IV, 129 / Pl: net / E: ns cf bată „plai (acoperit de stejar)”] Cu sens neprecizat, într-o poezie populară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bată2 sf [At: VICIU, GL. / E: bate] (Reg; ljcp; îe) A fi în ~ (îoc a fi afară) A fi înăuntru, adică a fi bătut (sau la bătaie), în jocul de-a puiul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bată1 sf [At: ALECSANDRI, T. 410 / Pl: bate / V: bea-, bete / E: lat vitta, -ae] 1 (Mpl) Cingătoare îngustă și lungă (țesută, mai ales, din lână, cu alesături) cu care se încing țăranii și țărăncile peste mijloc de mai multe ori, de obicei, peste brâu Cf cingătoare, brânișor, brâneț, brăcie. 2 (Îe) A da pe bete (pe cineva sau faptele ciuva) A da de gol. 3 (Îae) A râde de cineva sau de faptele cuiva. 4 (Îe) A da pe cineva pe bete afară A goni pe cineva cu ocară dintr-un loc, dintr-o casă. 5 (Rar) Brăcinar de indispensabil. 6 (Lsg) Parte a unei (fuste sau) rochii ori (fote), care încinge (ca niște bete) mijlocul și prin care poate fi trecut un șiret Si: bantă, betelie. 7 (Pex) îndoitura de la (gâtul sau de la mânecile cămășii ori de la izmene, prin care se bagă brăcinarul). 8 îndoitură îngustă la (haină sau la) cămașă, cu rol estetic. 9 Parte a gulerului de la ie cusută peste ciupag. 10 Marginea postavului care, fiind colorată deosebit de restul stofei, se dă afară din stofa, la croit, și se întrebuințează ca bată1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băț [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 87 / Pl: bețe și (înv) ~uri / E: nct] 1 sn Bucată de lemn lungă și subțire (tăiată dintr-o ramură dreaptă de copac) cu diverse întrebuințări. 2 sn (Pfm; îe) A pune (cuiva) bețe în roate A face (cuiva) dificultăți spre a zădărnici o acțiune, un plan. 3 sn (Reg; pop; îe) A da (ca câinele) prin ~ A fi foarte insistent. 4 sn (Reg; îae) A fi foarte obraznic. 5 sn (Reg; îe) A rămâne cu traista-n ~ A sărăci. 6 sn (Pop; îe) A-și lua traista-n ~ A porni la drum. 7 a (Reg; îe) A feșteli ~ul A se face de râs. 8 sn (Reg; îe) A pipăi vorba cu ~ul A căuta ceartă. 9 av (Pfm) Drept și rigid. 10 sm (Îlav) De-a ~ul Pus pe ceartă. 11 sn (Pex) Lovitură dată cu bățul (1). 12 sn (Pan) Axul umbrelei. 13 sn Vergea la vatalele războiului de țesut. 14 sn Pana de răsucit a ferăstrăului de mână.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beat1, ~ă a [At: CORESI, PS. 304 / V: (Mol) bat, bată / Pl: beți, bete / E: ml bibitus] 1 Amețit de băutură Si: aghesmuit, băut2, cherchelit, făcut, matosit. 2 (Fig) Copleșit, tulburat de o stare sufletească plăcută. 3 (Pfm; îe) ~ de cap Zăpăcit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beată sf vz bată1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bátă s.f. 1 (la pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lînă de diferite culori. ◇ Expr. A da pe bete (pe cineva) = a da de gol (pe cineva). A da (pe cineva) pe bete afară = a goni, a da afară (pe cineva). 2 (reg.) Betelie. • pl. bete. /lat. • bitta = vitta, -ae „legătură”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
băț s.n. 1 Bucată de lemn lungă și subțire (tăiată dintr-o ramură de copac), cu diverse întrebuințări. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți (pentru a zădărnici o acțiune sau un plan). A-și lua traista în băț = a pleca. A rămîne cu traista în băț = a sărăci. A vorbi (sau a răspunde) de-a bățul = a vorbi (sau a răspunde) în răspăr. (pop.) A da (ca cîinele) prin băț = a fi foarte îndrăzneț, necumpătat și obraznic. La o aruncătură de băț v. aruncătură. O azvîrlitură (de băț) v. azvîrlitură. Caută a băț v. căuta. Tinerețe-n două bețe v. tinerețe. Cu traista în băț sau traistă-n băț v. traistă. La (sau ca de) o (ori două, trei etc.) zvîrlitură (sau zvîrlituri) de băț v. zvîrlitură. ♦ (adv.) Drept, rigid. Stă băț. 2 Ext. Lovitură dată cu bățul. A primit zece bețe la palmă. 3 Băț de chibrit = chibrit. ◊ Expr. Nici (măcar) un băț de chibrit = nimic. 4 Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea unor obiecte, unelte, mașini etc. Bețele tobei. • pl. bețe. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
beat2, -ă adj. (despre oameni) 1 Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; care este în stare de ebrietate; băut. ◊ Expr. Beat lemn (ori clampă, criță, cuc, frînt, lemn, mangă, mort, tun, turtă etc.) de beat = beat peste măsură, foarte beat. Eu și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frînt (CAR.). 2 Fig. Care este copleșit de o emoție puternică, tulburat de un sentiment puternic, de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de iubire. ◊ Expr. Beat de cap = amețit; zăpăcit. • pl. beți, bete. /lat. bĭbĭtus, -a, -um.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
❍BAT 👉 BEAT.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BATĂ (pl. bete) sf. 1 👕 = BETELIE ¶ 2 👕 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși, bantă, bentiță ¶ 3 Fășia, de obiceiu de altă coloare, care formează marginea unei țesături sau unui postav ¶ 4 BETE pl. 👕 Un fel de cingătoare constînd dintr’o fășie îngustă și foarte lungă țesută din lînă de diferite culori și împodobită adesea cu mărgele și cu fluturi, cu care bărbații și femeile își încing mijlocul: betele înguste cusute cu mărgele... toate sînt țesute și lucrate în casă (VLAH.); proverb: a da pe cineva pe bete afară, a-l goni cu ocară dintr’un Ioc, dintr’o casă [lat. vĭtta].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂȚ (pl. bețe) sn. 1 Nuia groasă, vargă de lemn, uneori noduroasă și cu măciucă, de care se sprijinește cineva cînd umblă, sau cu care se apără la nevoie ¶ 2 Pr. ext. Lovitură dată cu bățul, bătaie: i-a tras cîteva bețe pe spinare; știe numai de ~ (PAMF.), te ascultă numai cînd îl bați, se sperie numai de bătaie ¶ 3 Bețișor: dă-mi un ~ de chibrit; de aci, Maram. (VIC.): un ~, un chibrit ¶ 4 Din expr. a sta drept, țeapăn ca un ~, s’a născut locuțiunea eliptică a sta ~, a sta țeapăn, a sta bățos: stăpînindu-se și stînd ~ înaintea lui (EMIN.); de aci, ~, adv. cu înțelesul de țeapăn: purtau mai toți... cravată liliachie și guler scrobit ~, înalt peste urechi (I.-GH.) ¶ 5 proverb: Dumnezeu nu bate cu ~ul, se zice cînd dă peste cineva o nenorocire mare (adică Dumnezeu, cînd vrea să pedepsească pe om, îl face să simtă urgia cerească); – a pune bețe în roate cuiva, a face cuiva încurcături, a-i zădărnici planurile, a-i pune tot felul de piedici ca să nu poată izbuti; – a-și lua traista ’n ~, a se găti de plecare, a porni la drum; – a rămînea cu traista ’n ~, a sărăci de tot, a ajunge pe drumuri; – a da prin ~ (CRG.), a da Ia om fără ~ (ALECS.), a fi fără rușine, foarte obraznic, prea îndrăzneț; – a vorbi tot de-a bățul (VOR.), a vorbi răstit, gata de ceartă.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂȚIC sbst. 1 dim. BĂȚ ¶ 2 🔧 Un fel de ciocan fără coadă de care se servește dogarul, lovindu-l cu maiul, spre a împinge în jos cercurile buții.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂȚULEȚ (pl. -țe) sn. dim. BĂȚ. Bețișor.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BEAT adj. și sm. 1 Care a băut atît de mult (vin, rachiu sau alte băuturi alcoolice) încît s’a amețit și nu-și mai dă seama ce face sau ce vorbește; proverb: cînd zic doi că ești ~, du-te și te culcă, a) trebue să urmezi părerea celor mai mulți, chiar dacă aceasta e greșită; b) chiar dacă ești nevinovat, cînd mai mulți te învinovățesc, trebuie să te supui voinței lor; proverb: omul (sau bețivul) cînd e ~, se crede împărat, bețivul uită toate necazurile cînd s’a îmbătat, se crede deopotrivă cu toată lumea, chiar cu cei mai de seamă; ~ mort, ~ turtă, ~ frînt, care s’a îmbătat rău, încît nu mai e în stare să se urnească din loc ¶ 2 fig. Amețit: ~ de bucurie; declar că sînt ~ de farmecul Adelinei (ALECS.) [lat. bĭbĭtus].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍BEATĂ = BATĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BETIȘOARĂ (pl. -re) sf. dim. BATĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BETIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. BATĂ: rochia largă, creață, cu... cîteva betițe negre de catifea (VOR.) ¶ 2 Trans. Șuviță mică împletită din paie pe care o pun copiii pe pălărie.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BEȚIGAȘ (pl. -așe) sn. dim. BĂȚ: a început să adune ~e... și fire de fîn (BR.-VN.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BEȚIȘOR (pl. -șoare) sn. dim. BĂȚ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BEAT2, -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut2 (2), cherchelit, făcut2, matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de amor. Beat de fericire. – Lat. bibitus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BATĂ, bete, s. f. 1. (Mai ales în Mold. și Transilv.) Betelie. [Fata] învălătucește struna pe deget și o face ghemușor, pe urmă o coase în bata fustei. SEVASTOS, N. 5. (Numai la pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută, mai ales din lînă de diferite culori, cu care se încing peste mijloc țăranii și țărancele din unele regiuni. V. cingătoare, brîu, bîrneț. A intrat nenea Ghiță. După el, o fetică mlădioasă ca o steblă, cu ochi castanii. Fustă albastră de stambă și bete roșii. SADOVEANU, M. C. 32. Șapte fete, Șapte bete; La izvoare le spălară Și de nori le atîrnară (Curcubeul). SADOVEANU, Z. C. 6. ◊ Expr. A da pe bete (pe cineva sau faptele cuiva) = a da de gol. Vai, bietele fete! Că le-am prăpădit Și le-am dat pe bete... De-acum m-am topit! ALECSANDRI, T. I 124. A da (pe cineva) pe bete afară = a da afară, a goni. Vizirul vorbe d-aceste nevrînd nici a auzi, L-a dat. [pe pescar] pe bete afară ca ș-în cealaltă zi. PANN, P. V III 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, tăiată de obicei dintr-o ramură de copac și avînd diverse întrebuințări. V. bîtă. Ședea ghemuit pe scara vagonului, cu un băț strîns subsuoară. DUMITRIU, N. 6. Iată vine-un sol de pace c-o năframî-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. Ajunge un băț la un car dă oale. BUDAI-DELEANU, Ț. 395. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți, a pune piedici, pentru a zădărnici o acțiune sau un plan. A vorbi (sau a răspunde) de-a bățul = a vorbi (sau a răspunde) în răspăr, făcînd pe sfătosul. Numai cantonierul le răspundea de-a bățul, făcîndu-i să rîdă mereu. POPA, V. 105. A da (ca Cîinele) prin băț = a fi din cale-afară de îndrăzneț, impertinent și necumpătat. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau. CREANGĂ, P. 19. A-și lua traista în băț = a porni la drum. Moșneagul... își ia traista în băț și face cum i-a zis baba. CREANGĂ, P. 74. A rămîne cu traista-n băț = a sărăci, a ajunge la sapă de lemn. ◊ (În comparații și metafore) Domnule! zice ea stăpănindu-se și stînd băț înaintea lui. EMINESCU, N. 90. Purtau... frac cafeniu deschis... cravată liliachie și guler scrobit băț. GHICA, S. 259. ♦ Băț de chibrit = chibrit. Irina bîjbîi cu mîna pe brîul hornei și dădu peste vreo două bețe de chibrituri. BUJOR, S. 106. Nici (sau măcar) un băț de chibrit = nimic. 2. Fig. Lovitură sau bătaie cu bățul. 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea a diferite unelte, mașini etc. Bățul ițelor. Bețele tobei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEAT, -Ă, beți, -te, adj. 1. Cu mintea tulburată de băuturi alcoolice, în stare de ebrietate, amețit de băutură. Vorbise fără supărare și-l lovise ca în vis. Era beat. DUMITRIU, B. F. 158. E beat, domnule judecător, nu știe ce spune. SADOVEANU, N. F. 94. ◊ Expr. Beat mort (sau turtă, lemn, tun, cuc, frînt etc.) sau mort (sau cuc trecut) de beat = beat peste măsură. Vasile se închisese în casă și zăcea beat mort toată ziua. DUMITRIU, N. 246. Doarme – lămuri în locul lui altcareva dinlăuntru. E beat mort. GALAN, Z. R. 386. Măi băieți, măi... spunea Codău beat lemn. CAMILAR, N. I 196. Boierul tot bea și bea... și cînd au fost... cuc de beat... s-au prăvălit ca mort într-o parte. SBIERA, P. 224. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») îmbătat, copleșit (de un sentiment, de o impresie puternică etc.); amețit. Rizea se miră că nu-l vede beat de bucurie. DUMITRIU, B. F. 110. Beat de viață, pieptul mi-l umflu. De chiote văzduhu-ntreg să-l umplu. BENIUC, V. 55. Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămînt – Iar spicele jucau în vînt, Ca-n horă după-un vesel cînt. COȘBUC, P. I 176. ◊ Expr. Beat de cap = amețit; zăpăcit. ♦ (Despre om sau priviri) Tulbure, rătăcit (ca privirea unui om beat). Cu pasul slab, cu ochii beți, El a plecat, gemînd, p-afară. COȘBUC, P. I 101.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BATĂ, bete, s. f. 1. (Reg.) Betelie. 2. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lînă de diferite culori. – Lat. vitta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire avînd diverse întrebuințări. ◊ Băț de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți, pentru a zădărnici o acțiune, un plan. A da (ca cîinele) prin băț = a fi extrem de îndrazneț, de obraznic. A rămîne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn. Stă băț în fața lui. 2. Fig. Lovitură sau bătaie cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BEAT, -Ă, beți, -te, adj. Amețit de băutură, în stare de ebrietate. ♦ Fig. Îmbătat, copleșit de o emoție puternică; amețit; zăpăcit. – Lat. bibitus.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BATĂ bete f. 1) Fâșie îngustă de stofă, aplicată în partea de sus a fustei sau a pantalonilor (pentru ajustare); betelie. 2) mai ales la pl. Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori și împodobită cu ciucuri, mărgele și alte podoabe. [G.-D. betei] /<lat. bitta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂȚ bețe n. 1) Bucată de lemn lungă și subțire (cu diferite întrebuințări). * A pune (cuiva) bețe în roate a crea greutăți pentru a zădărnici realizarea unor planuri; a pune piedici. A rămâne cu traista în ~ a ajunge pe drumuri; a se ruina; a fi falit. 2) Lovitură dată cu asemenea bucată de lemn. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BEAT ~ă (beți, bete) 1) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; atins de băutură; în stare de ebrietate; băut. ~ turtă. 2) fig. Care este într-o stare sufletească foarte plăcută (din cauza unei emoții puternice). ~ de fericire. /<lat. bibitus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bată f. 1. fășie mărginașă de pânză ori de postav; 2. pl. bete, cingătoare mai îngustă de cât brâul; a da pe bete afară, a alunga pe cineva apucându-l de brâu, a-l izgoni: apoi îl dete pe bete din ostrov ISP. [Lat. VITTA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
băț n. baston; a pune cuiva bețe în roată, a-i pune piedici. [Singular abstras din bețe: primitiv *băt (cf. bâtă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
beat a. 1. care a băut prea mult; 2. fig. amețit, cu mintea orbită de pasiuni: beat de bucurie, de glorie. [Lat. *BIBITUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) bat, -ă adj. pl. bețĭ, bete. Nord. Beat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bátă f., pl. ete (din beată, d. lat. vĭtta, panglică; cat. sp. pg. beta). Betelĭe, bantă, bentiță. Pl. Cingătoare de rochie orĭ de pantalonĭ, o fășie foarte lungă, uneorĭ ornată cu fluturi și cu mărgele. A da pe bete afară, a alunga cu ocărĭ orĭ cu forța. V. brîŭ, curea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băț n., pl. bețe (cp. cu bîtă și cu ung. bot, băț, dacă nu maĭ degrabă cu lat. vitium, care, dacă s’ar fi păstrat, ar fi dat băț. P. înț., cp. cu flagel). Baston, bucată de lemn cam ca un baston saŭ ca o vărguță saŭ și maĭ mică: un băț de chibrit. Lovitură de băț: a trage cuĭva un băț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beat, beată adj., pl. bețĭ, bete (lat. bĭbĭtus, băut, de unde s’a făcut bebetus, apoĭ bet, iar de aci beat după fem. beată și anal. luĭ treaz, breaz, maĭ ales că treaz e chear opusu luĭ beat). Tare amețit de băutură: beat de rachiŭ. Fig. Foarte emoționat (vesel): beat de bucurie, de mîndrie. – În nord bat, bată, pl. tot bețĭ, bete.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bată s. f., g.-d. art. betei; pl. bete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
băț s. n., pl. bețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
beat1 adj. m., pl. beți; f. beată, pl. bete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bată s. f., g.-d. art. betei; pl. bete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
băț s. n., pl. bețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beat1 adj. m., pl. beți; f. beată, pl. bete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
bată s. f., g.-d. art. betei; pl. bete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
băț s. n., pl. bețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
beat, beată; beți, bete pl. (ca atribut se întrebuințează numai după substantiv : femeie beată); beat mort.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BETE s. pl. v. brațe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bete s. pl. v. BRAȚE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BATĂ s. 1. v. betelie. 2. bantă. (~ la o cămașă.) 3. (TEHN.) băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mână, spetează. (~ la războiul de țesut.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂȚ s. v. spetează.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂȚ s., adv. 1. s. nuia, vargă, (reg.) beldie, (Transilv., Bucov. și Mold.) șteap. (L-a atins cu ~ul.) 2. s. coadă, nuia, prăjină, vargă, (reg.) beldie, paliță, prăștină, rudă, sticiu. (~ul undiței.) 3. adv. v. țeapăn.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BEAT adj. amețit, băut, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vâjâit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam.) abțiguit, (fam. și fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămâiat, târnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (E un om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BEAT adj. v. amețit, zăpăcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BATĂ s. 1. betelie, (reg.) brăcinăriță, (Olt. și Transilv.) veacă. (~ la pantaloni.) 2. bantă. (~ la o cămașă.) 3. băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mînă, spetează. (~ la războiul de țesut.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
băț s. v. SPETEAZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂȚ s., adv. 1. s. nuia, vargă, (reg.) beldie, (Transilv., Bucov. și Mold.) șteap. (L-a atins cu ~.) 2. s. coadă, nuia, prăjină, vargă, (reg.) beldie, paliță, prăștină, rudă, sticiu. (~ undiței.) 3. adv. bățos, drept, rigid, țeapăn. (Stă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
beat adj. v. AMEȚIT. ZĂPĂCIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BEAT adj. amețit, băut, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (E un om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Beat ≠ treaz
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bată (bete), s. f. – 1. Cingătoare, cordon, brîu. 2. Betelie. – Megl. bętă „ciorap, șosetă”. Lat. vĭtta (Candrea, Éléments, 13; Pușcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „brîu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoară, funie”. Der. betelie, s. f. (betelie), al cărui suf. nu este clar (cf. totuși, bătălie, tocălie, țăcălie). Scriban îl relaționează cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, și pare a se baza pe o confuzie cu bertelie.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băț (bețe), s. n. – Bucată de lemn, nuia. Probabil din sl. bičĭ „flagellum”, cf. dubletul bici. Fonetismul nu este clar, dar dificultățile pe care le prezintă nu sînt de netrecut. Pledează în favoarea acestei ipoteze identitatea sensurilor, și absența acestor cuvinte în dialecte. În schimb, celelate explicații date pînă acum, nu par convingătoare. Miklosich, Slaw. Elem., 16, urmat de Cihac, se referă la sl. bŭtŭ „sceptrum” (› rom. bîtă), de unde provine și mag. bot; însă ipoteza sa lasă neexplicată transformarea lui t în ț. DAR pune în legătură cuvîntul băț cu bîtă, ca mai sus, și cu mag. pa(l)ca; pentru dificultățile prezentate de această analogie, cf. Skok, 62. Există și unii care caută explicația în lat. După Pascu, Lat., 256, din lat. *vĭttum, și acesta de la vitta; totuși, rămîne nelămurită alterarea consoanei finale. Scriban se gîndește la vitium, ceea ce este imposibil din punct de vedere semantic. Lausberg, Mundarten, 186, propune lat. vectis, de unde și calabr., basil. bett „baston”; dar fonetismul ridică mari dificultăți. Der. bățos, adj. (fibros; drept, țeapăn; îngîmfat, plin de sine); bețigaș, bețișor, s. n. *dim. al lui băț).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beat (beată), adj. – Binecuvîntat, fericit. Fr. béat. – Der. beatifica, vb. din lat. beatificare; beatitudine, s. f., din lat. beatitudo.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beat (beată), adj. – Amețit, băut, cherchelit. – Megl. beat, istr. bęt. Lat. bĭbĭtus (Pușcariu 196; Candrea-Dens., 153; REW 1080; DAR), cf. sp. beodo. Este inutilă ipoteza lui Pascu, Beiträge, 14, care pleacă de la o formă ipotetică *bebetus › *bet; pe baza f. beată a acestei forme s-ar fi format din nou un m. beat. Imposibilitatea acestei regresiuni este evidentă, căci contrazice alternanța care cere ca m. de la înceată, bleagă, seacă să fie încet, bleg, sec, cu inevitabila reducere a diftongului. Der. beție, s. f. (ebrietate); bețiu, adj. (îmbătător; bețiv); bețiv, adj. (care are viciul beției, alcoolic); bețit, adj. înv. (bețiv); bețivi, vb. (a se îmbăta; a chefui); bețivan, s. m. (augmentativ al lui bețiv); bețivănie, s. f. (beție); îmbăta, vb. (a se ameți cu băutură); îmbătător, adj. (amețitor); desbăta, vb. (a se trezi din beție). Bețiv provine de la bețiu, ca văduv de la *văduu (cf. și brudiu-brudiv, sglobiu-sglobiv etc.); sînt prin urmare inutile încercările de explicare pe baza unui lat. *bibitivus (Candrea-Dens., 154), sau a unei influențe a sl. pijanivŭ (DAR). Pentru îmbăta se indică de obicei ca sursă directă un lat. *imbĭbĭtare, care nu pare necesar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băț în expresii ca a fi băț, a se ține băț (Udrescu, s.v. băț), nu avem substantivul băț, ci o „deraiere” pentru bine (vezi articolul meu citat aici mai sus, p. 12, și reprodus în Scrieri de iei și de azi, p. 161 și urm.).
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BĂȚ. Subst. Băț, bețișor (dim.), bețigaș; bîtă, botă (reg.), palcă (reg.), paliță (reg.), baston, bastonaș (dim ), cîrjă, toiag, toiegel (dim.), ciomag, ciomăgel (dim.), dîrjală (reg.), ceatlău (reg.), moacă (pop.), macău (reg.), bold, strămurare (înv. și pop.), strămurăriță (înv. și pop.); măciucă, măciucuță (dim.), bîzdoacă (reg.), toroipan (reg. și fam.), toropală (reg.), baltag, băltăgel (dim.), ghioagă, buzdugan, stîlpan (rar), topuz. Alpenștoc. Retevei, scurtătură, verdete (reg.). Vargă, vărguță (dim.), vărguliță, vergea, vergeluță (dim.), vergelușă, vergel, nuia, nuielușă (dim.), nuieluță, fuscel, joardă, jordie, jordiță (dim.). Bătător, mîtcă (reg.), brighidău (reg.), îmblăciu; prăjină; făcăleț, melesteu (reg.), mestecău (reg.). Vb. A da (a bate, a arde) cu bățul, a îmboldi, a ciomăgi (fam.), a îmblăti (fig.), a toroipăni (reg.), a buzdugăni (rar). V. armă, bătaie.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
de băț v. fecioreasca (1).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băț, bețe, s.n. – Nuia, vergea. – Et. nec. (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ARGUMENTUM BACULINUM (lat.) argumentul bățului – Dreptul roman admitea, pentru dovedirea proprietății, atingerea cu bățul a unui lucru. Ironic, indică utilizarea forței drept argument suprem.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a avea un băț în cur expr. (vulg.) a avea mersul țeapăn
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a da prin băț expr. (pop.) a fi foarte obraznic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A FI BEAT a se afuma, a da cu căciula-n câini, a se face, a se face afiș / cobză / cocă, a fura luleaua neamțului, a intra cu liftul în pom, a se îmbăta turtă, a lua ciocârlanul de coadă, a lua luleaua neamțului, a lua purceaua de coadă, a se machi, a se matofi, a se matoli, a se matosi, a mirosi a ceață, a se pili, a prinde prepelița / purceaua de coadă, a i se sui la cap, a se tămâia, a se trosni, a se trotila, a se tufli, a se turci, a se turti, a umbla pe șapte cărări, a i se urca la cap, a se vărui, a se vopsi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a pune bețe în roate (cuiva) expr. a(-i) face (cuiva) greutăți; a sabota planurile cuiva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rămâne cu traista-n băț / cu fundul gol expr. a sărăci, a scăpăta.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se lua în bețe / în coarne (cu cineva) expr. a se certa foarte tare
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
a sta băț expr. a fi țeapăn.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-i intra bețele în cur / în fund expr. (vulg. – d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subțiri.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și lua traista-n băț expr. a pleca, a porni la drum.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băț, bățe, s. n. 1. toc; stilou. 2. condamnare penală. 3. (adol.) o mie de lei. 3. semnătură.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEAT abțiguit, achiu, afanisit, afazit, afumat, aghesmuit, arămit, aromit, atins, chilacciu, chiurluit, ciobit, clei, cleios, cu chef, cu șprițu’ / cu țuica-n nas, drogat, flecuit, împărtășit, împușcat, împușcat în aripă, într-o dungă, mache, machit, matol, matolit, matosit, matrafoxat, mazgugur, obosit, ochit, șprițuit, trăscănit, trosnit, trotilat, tuflit, turlac, turtă, turtit, văruit, vopsit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
la o aruncătură / azvârlitură de băț / piatră (de ceva) expr. aproape, nu departe (de ceva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rahat în ploaie / pe băț expr. 1. lucru de calitate inferioară. 2. persoană insignifiantă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F17) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N8) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A35) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bată, betesubstantiv feminin
- 1. Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. DEX '09 DEX '98 DLRLCdiminutive: betiță
- A intrat nenea Ghiță. După el, o fetică mlădioasă ca o steblă, cu ochi castanii. Fustă albastră de stambă și bete roșii. SADOVEANU, M. C. 32. DLRLC
- Șapte fete, Șapte bete; La izvoare le spălară Și de nori le atîrnară (Curcubeul). SADOVEANU, Z. C. 6. DLRLC
- A da pe bete (pe cineva sau faptele cuiva) = a da de gol. DLRLC
- Vai, bietele fete! Că le-am prăpădit Și le-am dat pe bete... De-acum m-am topit! ALECSANDRI, T. I 124. DLRLC
-
- A da (pe cineva) pe bete afară = a da afară. DLRLCsinonime: goni
- Vizirul vorbe d-aceste nevrînd nici a auzi, L-a dat [pe pescar] pe bete afară ca ș-în cealaltă zi. PANN, P. V III 127. DLRLC
-
-
- 2. Betelie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: betelie
- [Fata] învălătucește struna pe deget și o face ghemușor, pe urmă o coase în bata fustei. SEVASTOS, N. 5. DLRLC
-
etimologie:
- *bitta (= vitta „legătură”). DEX '09 DEX '98
băț, bețesubstantiv neutru
- 1. Bucată de lemn lungă și subțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: bețișor
- Ședea ghemuit pe scara vagonului, cu un băț strîns subsuoară. DUMITRIU, N. 6. DLRLC
- Iată vine-un sol de pace c-o năframâ-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
- Ajunge un băț la un car dă oale. BUDAI-DELEANU, Ț. 395. DLRLC
- 1.1. În comparații și metafore: drept, rigid, țeapăn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Stă băț. DEX '09 DEX '98
- Domnule! zice ea stăpănindu-se și stînd băț înaintea lui. EMINESCU, N. 90. DLRLC
- Purtau... frac cafeniu deschis... cravată liliachie și guler scrobit băț. GHICA, S. 259. DLRLC
-
- 1.2. Băț de chibrit = chibrit. DLRLCsinonime: chibrit
- 1.2.1. Irina bîjbîi cu mîna pe brîul hornei și dădu peste vreo două bețe de chibrituri. BUJOR, S. 106. DLRLC
-
- 1.3. Nici (sau măcar) un băț de chibrit = nimic. DLRLCsinonime: nimic
- A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- A vorbi (sau a răspunde) de-a bățul = a vorbi (sau a răspunde) în răspăr, făcând pe sfătosul. DLRLC
- Numai cantonierul le răspundea de-a bățul, făcîndu-i să rîdă mereu. POPA, V. 105. DLRLC
-
- A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau. CREANGĂ, P. 19. DLRLC
-
-
- Moșneagul... își ia traista în băț și face cum i-a zis baba. CREANGĂ, P. 74. DLRLC
-
-
-
- 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bățul ițelor. Bețele tobei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX
beat, beatăadjectiv
-
- Vorbise fără supărare și-l lovise ca în vis. Era beat. DUMITRIU, B. F. 158. DLRLC
- E beat, domnule judecător, nu știe ce spune. SADOVEANU, N. F. 94. DLRLC
- Beat mort (sau turtă, lemn, tun, cuc, frânt etc.) sau mort (sau cuc, trecut) de beat = beat peste măsură. DLRLC
- Vasile se închisese în casă și zăcea beat mort toată ziua. DUMITRIU, N. 246. DLRLC
- Doarme – lămuri în locul lui altcareva dinlăuntru. E beat mort. GALAN, Z. R. 386. DLRLC
- Măi băieți, măi... spunea Codău beat lemn. CAMILAR, N. I 196. DLRLC
- Boierul tot bea și bea... și cînd au fost... cuc de beat... s-au prăvălit ca mort într-o parte. SBIERA, P. 224. DLRLC
-
-
- 2. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Beat de amor. Beat de fericire. DEX '09 DEX '98
- Rizea se miră că nu-l vede beat de bucurie. DUMITRIU, B. F. 110. DLRLC
- Beat de viață, pieptul mi-l umflu. De chiote văzduhu-ntreg să-l umplu. BENIUC, V. 55. DLRLC
- Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămînt – Iar spicele jucau în vînt, Ca-n horă după-un vesel cînt. COȘBUC, P. I 176. DLRLC
- 2.1. (Despre om sau priviri) Tulbure, rătăcit (ca privirea unui om beat). DLRLC
- Cu pasul slab, cu ochii beți, El a plecat, gemînd, p-afară. COȘBUC, P. I 101. DLRLC
-
-
etimologie:
- bibitus DEX '09 DEX '98