26 de definiții pentru bată (s.f.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BATĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”).

BATĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”).

ba3 sf [At: ARH. FOLK. IV, 129 / Pl: net / E: ns cf bată „plai (acoperit de stejar)”] Cu sens neprecizat, într-o poezie populară.

ba2 sf [At: VICIU, GL. / E: bate] (Reg; ljcp; îe) A fi în ~ (îoc a fi afară) A fi înăuntru, adică a fi bătut (sau la bătaie), în jocul de-a puiul.

ba1 sf [At: ALECSANDRI, T. 410 / Pl: bate / V: bea-, bete / E: lat vitta, -ae] 1 (Mpl) Cingătoare îngustă și lungă (țesută, mai ales, din lână, cu alesături) cu care se încing țăranii și țărăncile peste mijloc de mai multe ori, de obicei, peste brâu Cf cingătoare, brânișor, brâneț, brăcie. 2 (Îe) A da pe bete (pe cineva sau faptele ciuva) A da de gol. 3 (Îae) A râde de cineva sau de faptele cuiva. 4 (Îe) A da pe cineva pe bete afară A goni pe cineva cu ocară dintr-un loc, dintr-o casă. 5 (Rar) Brăcinar de indispensabil. 6 (Lsg) Parte a unei (fuste sau) rochii ori (fote), care încinge (ca niște bete) mijlocul și prin care poate fi trecut un șiret Si: bantă, betelie. 7 (Pex) îndoitura de la (gâtul sau de la mânecile cămășii ori de la izmene, prin care se bagă brăcinarul). 8 îndoitură îngustă la (haină sau la) cămașă, cu rol estetic. 9 Parte a gulerului de la ie cusută peste ciupag. 10 Marginea postavului care, fiind colorată deosebit de restul stofei, se dă afară din stofa, la croit, și se întrebuințează ca bată1 (1).

bátă s.f. 1 (la pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lînă de diferite culori. ◇ Expr. A da pe bete (pe cineva) = a da de gol (pe cineva). A da (pe cineva) pe bete afară = a goni, a da afară (pe cineva). 2 (reg.) Betelie. • pl. bete. /lat. • bitta = vitta, -ae „legătură”.

BA (pl. bete) sf. 1 👕 = BETELIE 2 👕 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși, bantă, bentiță 3 Fășia, de obiceiu de altă coloare, care formează marginea unei țesături sau unui postav 4 BETE pl. 👕 Un fel de cingătoare constînd dintr’o fășie îngustă și foarte lungă țesută din lînă de diferite culori și împodobită adesea cu mărgele și cu fluturi, cu care bărbații și femeile își încing mijlocul: betele înguste cusute cu mărgele... toate sînt țesute și lucrate în casă (VLAH.); proverb: a da pe cineva pe bete afară, a-l goni cu ocară dintr’un Ioc, dintr’o casă [lat. vĭtta].

BATĂ, bete, s. f. 1. (Mai ales în Mold. și Transilv.) Betelie. [Fata] învălătucește struna pe deget și o face ghemușor, pe urmă o coase în bata fustei. SEVASTOS, N. 5. (Numai la pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută, mai ales din lînă de diferite culori, cu care se încing peste mijloc țăranii și țărancele din unele regiuni. V. cingătoare, brîu, bîrneț. A intrat nenea Ghiță. După el, o fetică mlădioasă ca o steblă, cu ochi castanii. Fustă albastră de stambă și bete roșii. SADOVEANU, M. C. 32. Șapte fete, Șapte bete; La izvoare le spălară Și de nori le atîrnară (Curcubeul). SADOVEANU, Z. C. 6. ◊ Expr. A da pe bete (pe cineva sau faptele cuiva) = a da de gol. Vai, bietele fete! Că le-am prăpădit Și le-am dat pe bete... De-acum m-am topit! ALECSANDRI, T. I 124. A da (pe cineva) pe bete afară = a da afară, a goni. Vizirul vorbe d-aceste nevrînd nici a auzi, L-a dat. [pe pescar] pe bete afară ca ș-în cealaltă zi. PANN, P. V III 127.

BATĂ, bete, s. f. 1. (Reg.) Betelie. 2. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lînă de diferite culori. – Lat. vitta.

BATĂ bete f. 1) Fâșie îngustă de stofă, aplicată în partea de sus a fustei sau a pantalonilor (pentru ajustare); betelie. 2) mai ales la pl. Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori și împodobită cu ciucuri, mărgele și alte podoabe. [G.-D. betei] /<lat. bitta

bată f. 1. fășie mărginașă de pânză ori de postav; 2. pl. bete, cingătoare mai îngustă de cât brâul; a da pe bete afară, a alunga pe cineva apucându-l de brâu, a-l izgoni: apoi îl dete pe bete din ostrov ISP. [Lat. VITTA].

bátă f., pl. ete (din beată, d. lat. vĭtta, panglică; cat. sp. pg. beta). Betelĭe, bantă, bentiță. Pl. Cingătoare de rochie orĭ de pantalonĭ, o fășie foarte lungă, uneorĭ ornată cu fluturi și cu mărgele. A da pe bete afară, a alunga cu ocărĭ orĭ cu forța. V. brîŭ, curea.

BETIȘOA (pl. -re) sf. dim. BA.

BETIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. BA: rochia largă, creață, cu... cîteva betițe negre de catifea (VOR.) 2 Trans. Șuviță mică împletită din paie pe care o pun copiii pe pălărie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ba s. f., g.-d. art. betei; pl. bete

ba s. f., g.-d. art. betei; pl. bete

ba s. f., g.-d. art. betei; pl. bete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BA s. 1. v. betelie. 2. bantă. (~ la o cămașă.) 3. (TEHN.) băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mână, spetează. (~ la războiul de țesut.)

BA s. 1. betelie, (reg.) brăcinăriță, (Olt. și Transilv.) veacă. (~ la pantaloni.) 2. bantă. (~ la o cămașă.) 3. băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mînă, spetează. (~ la războiul de țesut.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bată (bete), s. f.1. Cingătoare, cordon, brîu. 2. Betelie. – Megl. bętă „ciorap, șosetă”. Lat. vĭtta (Candrea, Éléments, 13; Pușcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „brîu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoară, funie”. Der. betelie, s. f. (betelie), al cărui suf. nu este clar (cf. totuși, bătălie, tocălie, țăcălie). Scriban îl relaționează cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, și pare a se baza pe o confuzie cu bertelie.

Intrare: bată (s.f.)
bată1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ba
  • bata
plural
  • bete
  • betele
genitiv-dativ singular
  • bete
  • betei
plural
  • bete
  • betelor
vocativ singular
plural
beată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ba, betesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: betiță
    • format_quote A intrat nenea Ghiță. După el, o fetică mlădioasă ca o steblă, cu ochi castanii. Fustă albastră de stambă și bete roșii. SADOVEANU, M. C. 32. DLRLC
    • format_quote Șapte fete, Șapte bete; La izvoare le spălară Și de nori le atîrnară (Curcubeul). SADOVEANU, Z. C. 6. DLRLC
    • chat_bubble A da pe bete (pe cineva sau faptele cuiva) = a da de gol. DLRLC
      • format_quote Vai, bietele fete! Că le-am prăpădit Și le-am dat pe bete... De-acum m-am topit! ALECSANDRI, T. I 124. DLRLC
    • chat_bubble A da (pe cineva) pe bete afară = a da afară. DLRLC
      sinonime: goni
      • format_quote Vizirul vorbe d-aceste nevrînd nici a auzi, L-a dat [pe pescar] pe bete afară ca ș-în cealaltă zi. PANN, P. V III 127. DLRLC
  • 2. regional Betelie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: betelie
    • format_quote [Fata] învălătucește struna pe deget și o face ghemușor, pe urmă o coase în bata fustei. SEVASTOS, N. 5. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *bitta (= vitta „legătură”). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.