12 definiții pentru brânișor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂNIȘOR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

BRÂNIȘOR, brânișoare, s. n. (Reg.) Brâuleț (1). – Brână + suf. -ișor.

brânișor sn [At: LM / Pl: ~oare / E: brâneț + -ișor] 1-2 (Reg; șhp) Brăduleț (1-2). 3 (Reg; îe) A-și da ~ul A se da de partea cuiva. 4 (Reg) Brăcinar (1). 5 (Rar; pre) Gaură prin care se introduce brăcinarul în bete. 6 (Reg; rar) Splină (a calului).

brânișor n. 1. cingătoare îngustă: cu brânișoare de beteală Od.; 2. (sens tehnic). V. brăcinar.

brînișor s.n. (reg.) Cingătoare îngustă. Brînișoare de beteală (ODOB.). • pl. -oare. /brînă + -ișor.

BRÎNIȘOR, brînișoare, s. n. Brîuleț. Brînișor de fir.Brînișoare de beteală. ODOBESCU, S. I 134.

BRÎNIȘOR, brînișoare, s. n. Brîuleț. – Din brînă + suf. -ișor.

brînișór n., pl., oare (d. brîŭ, pl. brîne). Bîrneț, cingătoare supțire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brânișor (reg.) s. n., pl. brânișoare

brânișor (reg.) s. n., pl. brânișoare

brânișor s. n., pl. brânișoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRÂNIȘOR s. v. brâuleț, brâușor.

brînișor s. v. BRÎULEȚ. BRÎUȘOR.

Intrare: brânișor
brânișor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânișor
  • brânișorul
  • brânișoru‑
plural
  • brânișoare
  • brânișoarele
genitiv-dativ singular
  • brânișor
  • brânișorului
plural
  • brânișoare
  • brânișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brânișor, brânișoaresubstantiv neutru

etimologie:
  • Brână + sufix -ișor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.