3 intrări
16 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BENEDICTÍNĂ s.f. Băutură alcoolică, lichior obținut prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat după rețeta călugărilor benedictini. [< fr. bénédictine].
BENEDICTÍNĂ s. f. lichior prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat la început după rețeta călugărilor benedictini. (< fr. bénédictine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
benedictină f. un fel de licher.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*benedictínă f. Un fel de licor (preparat de călugării benedictinĭ) Din Francia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
benedictín, ~ă [At: ENC. AGR. / Pl: ~i, ~e / E: fr bénédictin] 1 smf Călugăr (sau călugăriță) din ordinul religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, în Italia, la Monte Cassino. 2 a Care aparține benedictinilor (1). 3 a Care se referă la benedictini. 4 a (Fig) Harnic. 5 sm (Îs) Muncă de - Muncă intelectuală intensă și de mare erudiție. 6 sf Băutură spirtoasă, fină, dulce, de culoare galbenă (preparată la început de benedictini).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Călugăr (sau călugăriță) din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 3. S. f. Băutură spirtoasă, fină, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m. și f. Călugăr (sau călugăriță) făcînd parte dintr-un ordin călugăresc întemeiat în secolul al Vl-lea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m. și f. 1. Călugăr (sau călugăriță) dintr-un ordin călugăresc întemeiat în secolul al VI-lea. 2. (La f.) Băutură spirtoasă cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Fr. bénédictin.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BENEDICTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-un ordin călugăresc, întemeiat în sec. VI de Benedict de Nursia în mănăstirea de la Monte Cassino din Italia. // adj. Care aparține benedictinilor, referitor la benedictini. ♦ (Fig.) Laborios. [< fr. bénédictin].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BENEDICTÍN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor. ♦ muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată. II. adj. 1. care aparține benedictinilor. 2. (fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. bénédiction)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
benedictín, -ă s. Călugăr orĭ călugăriță catolică din ordinu Sfîntuluĭ Benedict. Fig. Erudit: e un adevărat benedictin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
benedictínă s. f., g.-d. art. benedictínei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
benedictín adj. m., s. m., pl. benedictíni; adj. f., s. f. benedictínă, pl. benedictíne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
benedictín s. m., adj. m., pl. benedictíni; f. sg. benedictínă, g.-d. art. benedictínei, pl. benedictíne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BENEDICTÍN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în 529, la Montecassino (Italia) și căruia îi aparțin mai multe congregații: cistercieni, celestini etc. A numărat printre membrii săi erudiți ai ev. med., care au conservat pentru posteritate majoritatea operelor literare ale Greciei și Romei, munca lor stăruitoare devenind proverbială. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios. 3. Sf. Lichior fin, galben, cu gust dulce obținut prin macerarea în alcool etilic a unui amestec de plante aromate; preparat la început de benedictini (1).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
benedictină (lichior)
- 1. (numai) singular Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini).surse: DEX '09 DN
etimologie:
- limba franceză bénédictinsurse: DEX '09 DEX '98 DN
benedictin (adj.)
- 1. Care aparține benedictinilor, privitor la benedictini.surse: DEX '09 DN
- surse: DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- limba franceză bénédictinsurse: DEX '09 DEX '98 DN
benedictin, -ă (persoană) benedictină
- 1. Călugăr care face parte din acest ordin.surse: DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. Muncă de benedictin = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată.surse: MDN '00
-
etimologie:
- limba franceză bénédictinsurse: DEX '09 DEX '98 DN