Definiția cu ID-ul 396119:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BENEDICTIN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-un ordin călugăresc, întemeiat în sec. VI de Benedict de Nursia în mănăstirea de la Monte Cassino din Italia. // adj. Care aparține benedictinilor, referitor la benedictini. ♦ (Fig.) Laborios. [< fr. bénédictin].